OAMENI DE STIINTA MARI PERSONALITATI

STEFAN I. PROCOPIU
1890 - 1972
"Opera lui stiintifica il situeaza printre marii fizicieni ai lumii deschizatori de drumuri in fizica moderna." ({erban }iteica)
S-a nascut la 19 ianuarie 1890 la Barlad, oras in care tatal lui era mic functionar. A urmat cursurile secundare la Liceul "Gh. Rosca-Codreanu" (1901-1908), cunoscut prin numarul mare de absolventi care au devenit celebri.
Studiile superioare le-a efectuat la Facultatea de Stiinte a Universitatii din Iasi (1908 - 1912), avand ca profesor pe D. Hurmuzescu, creatorul scolii de fizica experimentala romaneasca, la a carui catedra a functionat ca asistent dupa absolvirea facultatii (1913). S-a facut cunoscut in lumea fizicienilor contemporani prin lucrari de importanta deosebita citate in tratatele clasice de fizica. In anul 1912 a publicat la Iasi o lucrare asupra magnetismului, aplicand teoria cuantelor (Planck), si o serie de lucrari asupra fortei electromotrice in miscare si difuziunii intr-un mediu nedefinit, elaborand o noua metoda pentru masurarea coeficientului de difuziune a electrolitului din apropierea electrozilor.
In 1917, in timpul Primului Razboi Mondial, publica la Paris in Revista de electricitate, nr. 1, pag. 888, inventia sa "Aparat pentru detectarea schijelor si gloantelor in corpul ranitilor".
In 1919, cand a plecat la Paris pentru perfectionarea studiilor si pregatirea doctoratului, era cunoscut ca o personalitate in lumea fizicienilor. La Universitatea din Paris a frecventat cursurile sustinute de Marie Curie, P. Langevin, Gh. Fabry, A. Cotton si a lucrat in laboratorul profesorului Lippman, pe care l-a avut ca indrumator, alaturi de A. Cotton, pentru pregatirea tezei de doctorat. |n anul 1924 si-a sustinut doctoratul in fizica la Paris cu teza "Sur la biréfringence électrique des suspensions".
In lumea stiintifica era considerat ca un cercetator de valoare si "fenomenul Procopiu", referitor la depolarizarea longitudinala a solutiilor coloidale si suspensiilor cristaline, era citat intr-o serie de publicatii de specialitate din strainatate. Acest fenomen a fost prezentat la sedinta Academiei Franceze din 8 august 1921. Importanta practica a "fenomenului Procopiu" consta in "masurarea depolarizarii, putand fi folosita in studiul formarii precipitatelor cristaline, permitand decelarea unor cantitati de ordinul a 0,005/1 (cazul Co3Ca) si in studiul coloizilor pentru gasirea anizotropiei particulelor".
|ntors in tara, dr.fiz. {t. Procopiu a fost numit sef de lucrari la Facultatea de {tiinte din Bucuresti. Dupa putin timp, la 15 ianuarie 1925, este transferat la Iasi, ca urmas la catedra prof. D. Hurmuzescu, unde a predat intre anii 1925 - 1962 cursul de gravitatie, caldura si electricitate. |n acelasi timp era profesor si la Politehnica "Gh. Asachi" din Iasi.
Intre anii 1941 - 1962 a fost decan al Facultatii de Stiinte a Universitatii din Iasi si intre 1961 - 1962 a fost primul decan al Facultatii de Electrotehnica a Politehnicii din Iasi, nou infiintata.
In acelasi timp cu munca didactica a desfasurat o intensa activitate de cercetare stiintifica, concentrata pe domeniile magnetism, inclusiv magnetismul terestru, si asupra fenomenelor de dubla refractie si a depolarizarii luminii.
In 1954, Procopiu a descris o metoda pentru determinarea experimentala a magnetonului, pe care a perfectionat-o si completat-o in 1965.
A efectuat masuratori asupra magnetismului terestru, demonstrand in anul 1932 ca valoarea acestuia era in scadere din 1843 si este din nou in crestere de la ecuator spre poli, stabilind perioada de variatie a magnetismului terestru la aproximativ 500 de ani. El a determinat si ciclurile variatiilor secundare ale declinatiei si inclinatiei pentru orasul Iasi in perioada 1798 - 1947 si pentru Bucuresti in perioada 1772 - 1947. Calculele pe care le-a efectuat si hartile intocmite i-au permis sa faca previziuni stiintifice privind unele fenomene geomagnetice. Prin cercetarile sale a contribuit si la intocmirea hartilor geomagnetice ale Romaniei, descoperind anomaliile magnetice din Moldova, pe linia Iasi - Botosani. Procopiu are si contributii la cercetarile de spectrografie cu privire la modul de comportare a nucleelor in vid si activitatea suspensiilor metalice, in studiul coeficientului de difuzie si al conductivitatii electrice a metalelor, pe baza rationamentelor cuantice, verificate la plumb.
Activitatea stiintifica i-a fost recunoscuta prin alegerea lui ca membru corespondent al Academiei Romane la 1 iunie 1948 si membru titular la 2 iulie 1955, prin decernarea titlului de doctor honoris causa al Institutului Politehnic din Iasi si desemnarea sa de doua ori pentru Premiul Nobel.
A publicat singur sau in colaborare peste 160 de lucrari in care a expus rezultatele cercetarilor sale.
Pentru uz didactic a publicat in 1939 la Iasi tratatul de fizica "Electricitate-magnetism" si in 1948 "Termodinamica".
Dintre numeroasele lucrari publicate mentionam: "Despre elemente de energie" (1913); "Electronii" (1915); "Perpetuum mobile si principiile energiei" (1919); "Determinarea momentului magnetic al electronului din conductibilitatea electrica la frecvente mari" (1954); "Momentul magnetic al Pamantului" (1955) s.a.
S-a stins din viata la 22 august 1972 la Iasi.
Lucrarile sale in domeniul fizicii sunt continuate si in prezent de cercetatori din diferite colturi ale lumii.
Studiile efectuate ca deschizator de noi orizonturi ale lui {t. Procopiu au condus la teorii, analizate si verificate, citate in tratatele cele mai recente de fizica.