Efectul Procopiu

Se implinesc in acest an noua decenii de la un eveniment stiintific remarcabil: descoperirea depolarizarii longitudinale a solutiilor coloidale si a suspensiilor cristaline. Enuntata astfel, descoperirea in cauza nu spune prea mult nespecialistilor, dar – probabil – este suficient pentru respectiva categorie sa mentionam ca in acest fel s-a consacrat, in lumea stiintifica, „fenomenul Procopiu“ pentru a atrage atentia asupra unui roman care a facut epoca prin descoperirile sale. Prima avusese loc in 1912 si consta in calcularea a ceea ce se numeste „momentul magnetic al electronului“, dar nu avusese, pe plan international, ecoul care i se cuvenea. Peste un an, un savant mult mai cunoscut, Niels Bohr, ajunsese la acelasi rezultat si, astfel, i s-a deschis drumul spre Premiul Nobel. Ca o consolare, pana la urma, respectiva realizare stiintifica a capatat numele de Bohr-Procopiu. Sesizam lesne – si aici – avatarurile unei tari ale carei valori n-au fost binecunoscute in lume nu numai din „vina strainatatii“, cum se spune, ci si din cauza „bunelor obiceiuri autohtone“. Mai tarziu, in 1929, conationalul nostru a facut mare valva in sferele stiintifice internationale prin descoperirea si explicarea discontinuitatii magnetizarii unui fir feromagnetic strabatut de un curent electric alternativ. Descoperirea a capatat numele de „efectul Procopiu“.
Toate aceste scurte rememorari privind activitatea stiintifica a profesorului universitar Stefan Procopiu (1890 – 1972) ne indeamna sa aprofundam o biografie de exceptie in „serialul“ nostru consacrat marilor valori nationale care constituie adevarate modele pentru generatiile carora le-au apartinut si pentru cele viitoare.
Profesorul Stefan Procopiu a fost un stralucit mentor pentru foarte multi ingineri, nu numai din Iasi (unde si-a desfasurat cea mai mare parte din activitatea sa creatoare), ci si din celelalte zone ale tarii, ca si din alte state, in special europene. Este suficient sa amintim Tratatele pe care le-a elaborat – respectiv Electricitate si magnetism si Termodinamica, precum si lucrarile fundamentale Electronii, Perpetuum mobile si principiile energiei, Sur les éléments d’énergie pentru a proba afirmatia anterioara. Au fost si sunt carti de capatai pentru toti cei care au imbratisat profesia de inginer de-a lungul multor decenii pana in zilele noastre.
Destinul lui Stefan Procopiu n-a fost linear, vitregiile vremurilor si-au pus amprenta asupra modului in care a fost receptat in tara si peste hotare, desi – cum s-a vazut – realizarile sale se afla la baza marilor progrese ale stiintei din a doua jumatate a secolului al XX-lea. I s-au pus in cale numeroase piedici in urcusul sau pe treptele carierei universitare, cu toate ca devenise asistent inca din timpul studentiei. Numai dupa interventia unor savanti binecunoscuti in intreaga lume, Niels Bohr si Albert Einstein, profesorul Procopiu a fost cooptat, de doua ori, in comisiile care decideau acordarea Premiului Nobel. Din pacate, in imprejurarile evocate, n-a primit el insusi prestigiosul premiu. In tara i s-au recunoscut meritele doar ocazional, iar calitatea de membru titular al Academiei Romane i s-a acordat abia in 1955. A fost distins cu Ordinul Meritul Stiintific in 1966. Sunt si aceste fapte si date concludente pentru ceea ce a insemnat si inseamna in Romania pretuirea unor savanti de exceptie.
Important, insa, este sa invatam ceva din toate aceste lectii ale trecutului pentru ca prea putin s-a facut si se face macar pentru cunoasterea biografiilor unor astfel de oameni remarcabili. Asa cum au relatat multi dintre cei cu care a lucrat, Stefan Procopiu a constituit un exemplu stralucit in ceea ce priveste organizarea si desfasurarea cercetarilor stiintifice. Stilul sau de lucru deosebit de riguros, seriozitatea, perseverenta, capacitatea de a birui dificultatile au fost si sunt repere, inclusiv morale, pentru noi toti si pentru cei care vor veni. Stefan Procopiu a fost un intelectual de mare valoare, care cunostea foarte bine domeniile artei si culturii, fiind un neobosit „consumator“ de teatru, de beletristica de inalta calitate, in special nationala. Iubea natura si se dedica deseori muncii in gospodarie. Si-a gasit sfarsitul dupa ce s-a ridicat, la varsta de 82 de ani, de la masa de lucru.