Bucuresti - Oras Art Deco / Bucharest - Art Deco City

DESPRE CARTE

Reeditarea mult indragitului album de fotografie de arhitectura „Bucuresti - Oras Art Deco / Bucharest - Art Deco City”, aparut in colectia „igloopatrimoniu”, ajuns deja la a treia editie.

Fenomenul Art Deco a aparut initial ca o stare de spirit care a cucerit atmosfera Capitalei. Materializat treptat in forma construita, a devenit decor al vietii citadine. Ritmul alert al volumelor in cascada, confortul rafinat al interioarelor, geometria exuberanta a ornamentelor sunt semnele unei modernitati efervescente care si-a pus amprenta asupra identitatii urbane a Bucurestiului. Volumul Bucuresti - Oras Art Deco noteaza si recunoaste valoarea patrimoniului sau arhitectural inestimabil. Astfel vom putea redescoperi si recupera spiritul Art Deco al „micului Paris” interbelic, tonul optimist si jovialitatea unei lumi care, chiar in fata unei realitati ostile, nu a incetat sa creada in bucuria de a trai.

CUPRINS

O lume Art Deco: Bucurestiul interbelic / An Art Deco World: Interwar Bucharest 6

Variatiuni stilistice / Stylistic Variations 30

Cladiri & Programe / Buildings & Programs 84

Mici ansambluri / Small Ensembles 168

Detalii / Details 204

Bibliografie / Bibliography 282

FRAGMENT

O LUME ART DECO: BUCURESTIUL INTERBELIC

In 1911, tanarul Le Corbusier, in voiajul sau oriental, era fermecat de Bucurestiul cu femei frumoase si cochete, plin de copaci si invaluit in parfumul obsedant al crinilor pe care ii vindeau tigancile, si ele frumoase - un oras in care e duminica in fiecare zi, iar arhitectura, ca si viata insasi, nu e luata in serios.

Bucurestiul le aparea strainilor ca un oras atipic, un spatiu al vizaviurilor contrastante, penduland intre postura de targ levantin si ambitia de metropola apuseana. Casele vagon si elegantele hotels particuliers, clopotnitele de tinichea si cupolele monumentale, verandele cu geamlac si colonadele solemne, maidanele prafoase si marile bulevarde, carutele si automobilele alcatuiau un peisaj eterogen si disonant. Amestec de traditional si modern, rural si urban, Orient si Occident, Bucurestiul (de fapt, conform pluralului originar, „Bucurestii”) se prezenta(u) la inceputul secolului XX ca o asezare in care, dupa cum observa Tudor Arghezi, erau adunate mai multe orase si targuri.

Toate aveau insa un numitor comun: spiritul ager si jovial, tipic meridional, al bucuresteanului, iubitor de petreceri, nonsalant si ironic, dar cu o aplecare naturala spre convivialitate si toleranta care se transmitea si orasului.

Vitalitatea innascuta a Bucurestiului, reprimata in timpul razboiului, irumpe cu si mai mare intensitate odata cu reinstaurarea pacii si speranta unui nou inceput. Pentru imaginea acestui oras activ, cosmopolit si deschis spre nou, dar inca legat de pitorescul originilor sale patriarhale si de opulenta Belle Epoque a trecutului recent, nimic nu putea fi mai potrivit decat cordialul modernism Art Deco, miscarea artistica ce se afirma deja in Franta si avea sa intrupeze in modul cel mai fidel spiritul epocii interbelice.

Dar ce este Art Deco?

Placa turnanta a culturii estetice din primele decenii ale secolului XX, Art Deco este creuzetul in care se contopesc cele mai variate traditii, modele si tendinte ale momentului, inovatii tehnice si practici sociale, ecouri ale evenimentelor culturale sau mondene. Fenomenul Deco se impune in Franta ca reforma a artelor decorative si a cadrului vietii domestice, initial constand in revirimentul traditiilor artistico-artizanale franceze, in special al stilului Louis-Philippe, considerat ultimul stil national original - pe fondul general al unei „chemari la ordine” (rappel a l’ordre, in fomularea lui Jean Cocteau) si al revenirii in sens modern la valorile clasicismului. Dar, ca raspuns la asteptarile publicului, noua estetica decorativista asimileaza pe rand cele mai diverse influente si referinte „la moda”: cubismul, artele primitive, civilizatiile indepartate, jazzul, cinematograful, la care se vor adauga expresionismul, constructivismul si scoala Bauhaus.

Treptat, gustul Art Deco cucereste lumea si intregul cadru construit, artele spectacolului si ale tiparului, publicitatea si designul industrial, devenind imaginea unui stil de viata modern, pentru care automobilul, loisirul, music-hallul si moda pret-a-porter sunt repere curente. Eleganta uneori extravaganta datorata tratarii ornamentale a formelor, impreuna cu tonalitatea optimista, senina si comunicativa sustinuta de geometria dinamica a compozitiei sunt trasaturi inconfundabile ale acestui modernism afabil, hedonist si ludic, atasat ideii de innoire, dar in acelasi timp permisiv fata de traditia istorica.

Pentru Bucuresti, capitala unei natiuni reintregite si orientate spre progres, dar care nu isi renega trecutul, Art Deco a aparut ca solutia optima pentru a imprima peisajului urban o expresie in acelasi timp moderna, monumentala si agreabila, in consonanta cu prestanta noului statut, dar si cu spiritul locului. Gustul Deco se afirma imediat dupa razboi, la inceput ca atmosfera si stil de viata al protipendadei bucurestene, preluat apoi mimetic la nivelul paturilor medii si chiar al claselor populare - dupa care spre sfarsitul deceniului al 3-lea se contureaza si suportul concret al unei arhitecturi de factura Art Deco.

Eclectismul Beaux-Arts, caruia Bucurestiul ii datora renumele de „Mic Paris”, era vazut in continuare ca marca a modernitatii si a efortului de sincronizare cu lumea occidentala, chiar daca acolo devenise desuet sub tirul avangardelor. Iar stilul neoromanesc, sinteza a traditiilor autohtone, parea sa castige teren odata cu formarea Romaniei Mari, fiind sustinut de o ideologie conservatoare care exalta ruralitatea si ortodoxia ca fundamente identitare ale romanismului.

Contextul social-cultural nu era deci favorabil unor innoiri radicale - desi, odata implinite idealurile eliberarii si unitatii nationale, noua generatie de intelectuali si artisti se putea dedica pentru prima data unor cauze culturale (dupa cum remarca Mircea Eliade) si chiar a dat tonul avangardei europene prin personalitati precum Brancusi, Victor Brauner, Marcel Iancu, Tristan Tzara sau Eugen Ionescu. In tara, avangarda literar-artistica, reunita in jurul revistelor Contimporanul, 75 HP, Punct, Integral, unu sau Meridian, promova ideile reformatoare ale epocii, insa fara nihilismul si elanul provocator al avangardismului european, manifestand un spirit de sinteza si o deschidere spre traditie ce va caracteriza ansamblul modernismului romanesc interbelic.

In acest registru moderat se situeaza si modernismul Art Deco: accesibil, atractiv si tolerant, apare ca interfata intre radicalismul elitist al modernismului doctrinar, mostenirea culturala a trecutului si gustul publicului - ceea ce explica succesul si popularitatea de care s-a bucurat in epoca.

Pentru inceput, spiritul Deco invadeaza Bucurestiul inca levantin al „crailor de Curtea-Veche”, care face loc orasului cosmopolit din proza mondena a unora din romanele lui Cezar Petrescu (Carlton, La Paradis General) sau ale Hortensiei Papadat-Bengescu (Concert din muzica de Bach, Drumul ascuns). Viata orasului incepe sa pulseze in tempoul dansurilor la moda, charleston si black-bottom, cu poliritmii si cadente sincopate de hot jazz care se regasesc si in versurile unor poeti precum Demostene Botez, Barbu Brezianu sau Pastorel Teodoreanu.

Arterele din centru devin promenadele preferate ale lumii mondene, atrase de magazinele cu ultimele noutati de la Paris (in primul rand Galeries Lafayette pe Calea Victoriei sau Vulturul de mare pe Bulevardul Bratianu), dar si de cafenele (Corso, Royal, Cafe de la Paix, Cafe Wilson), de terase si gradini (Lido sau Monte Carlo in Cismigiu, pe langa mai vechile Union si Otetelesanu). In fotografiile de epoca apar barbati eleganti cu freze si mustacioare a la Douglas Fairbanks, purtand costume „la doua randuri” si palarii fedora cu boruri largi, si tinere doamne cu siluete filiforme a la garconne, cu nelipsitele siraguri lungi de perle si palarii cloche, dezinvolte in rochiile-sac ce le dezvaluie gambele in ciorapi Mousselin.

Ghidul oficial al orasului din 1934 consemneaza:

„De la ore 11 pana in timpul pranzului, pentru a reincepe de la 17 pana seara, Calea Victoriei misuna de lumea dornica de plimbare si de spectacolul gratuit ce-l prezinta acest dute-vino pe portiunea dintre bulevardul Elisabeta si Palat, soseaua Kisseleff fiind proprie mai ales plimbarilor cu automobilul si equitatiunei.”

Text semnat de arh. Mihaela Criticos

AUTORI

Concept volum si autor texte: Mihaela Criticos
Fotografii: Arthur Tintu, Dragos Dogaru, Vlad Patru
Coordonator editorial: Françoise Pamfil
Coordonator proiect: Dragos Dogaru
Grafica si layout: Catalin Artenie
Ilustratie coperta: Doriana Marasoiu
Secretar de redactie: Andreea Amzoiu