PROFESORUL DOCTOR INGINER MIRCEA PETRESCU
Data: 16-31 mai 2003
Sarbatorim astazi pe profesorul doctor inginer Mircea-Stelian Petrescu, personalitate marcanta a invatamantului superior si a stiintelor tehnice din tara noastra, cu prilejul implinirii frumoasei varste de 70 de ani.
Cer permisiunea pentru inceput sa prezint pe scurt cateva date biografice.
S-a nascut la 8 mai 1933, in comuna Floresti din judetul Prahova. A urmat cursurile Liceului "Sfantul Petru si Pavel" din Ploiesti (pe atunci "Ion Luca Caragiale"), pe care le-a absolvit in 1952, apoi cele ale Facultatii de Electronica a Institutului Politehnic din Bucuresti, devenind inginer in anul 1957. A activat la Institutul de Fizica Atomica al Academiei Romane ca inginer in laboratoarele de circuite electronice si de calculatoare (CIFA 101) in anii 1957-1958 si la Catedra de tuburi si circuite electronice ca preparator, sef de laborator si asistent la disciplinele de aparate electronice de masura si control, de teoria reglarii automate si de tuburi si circuite electronice in anii 1958-1959.
In perioada 1960-1963 si-a pregatit teza de doctorat la Facultatea de Electronica a Institutului Energetic din Moscova, obtinand titlul de doctor inginer in anul 1963.
Intors in tara a continuat sa activeze la Facultatea de Electronica si Telecomunicatii, la Catedra de circuite electronice si tranzistoare, ca sef de lucrari (1963-1967) si conferentiar (1967-1969), iar din 1969 si pana in prezent la Facultatea de Automatica si Calculatoare, Catedra de calculatoare, ca profesor, fiind si seful acestei catedre intre 1969-1973 si 1985-1990.
In 1969-1990 a fost profesor si cercetator asociat (visiting) la Universitatea din California, Berkeley din Statele Unite ale Americii, la Catedra de inginerie electrica si stiinta calculatoarelor.
A indeplinit functiile de prorector al Institutului Politehnic Bucuresti in anii 1973-1978 si de director al Centrului de Calcul al aceluiasi institut in anii
1970-1999, de membru in consiliile de conducere ale Centralei Industriale de Electronica si Tehnica de Calcul (1984-1990) si ale Intreprinderii de Calculatoare Electronice Felix Computers SA (1990-1997).
Mentionam in mod deosebit functia de presedinte al Comisiei Nationale de Informatica de pe langa Guvernul Romaniei in anii 1993-1997, functie echivalenta cu cea de secretar de stat.
Sa-mi fie ingaduit sa arunc o privire sintetica si asupra activitatii de cercetare stiintifica a sarbatoritului de astazi: peste 175 de lucrari publicate, dintre care 81 de articole de stricta specialitate in reviste sau volume (12 in edituri de peste hotare), 40 de rapoarte de cercetare, peste 50 de comunicari prezentate in conferinte stiintifice nationale si internationale, 9 volume cu caracter monografic si cursuri universitare.
Este membru al Asociatiei Generale a Inginerilor din Romania, membru fondator si vicepresedinte al Academiei de Stiinte Tehnice din Romania, membru al Societatii de Calculatoare a Institutului International de Inginerie Electrica si Electronica (IEEE SUA), al Asociatiei de Masini de Calcul (ACM SUA), al Comitetului Tehnic al Federatiei Mondiale a Organizatiilor Ingineresti.
Am lasat la urma, in mod intentionat, poate cea mai importanta activitate a profesorului Mircea Petrescu, cea de conducator de doctoranzi in domeniile calculatoarelor, informaticii si electronicii numerice. Un numar de 50 de doctori ingineri datoreaza in prezent acest important titlu stiintific profesorului Mircea Petrescu. Este un numar impresionant, care arata nu numai competenta, munca neobosita, spirit de raspundere, dar si o atitudine demna de toata lauda in promovarea tineretului. Se spune ca atunci cand esti soare faci lumina, oricine ar fi in jurul tau, pe cand atunci cand esti lumanare trebuie sa faci intuneric pentru a face vizibila flacara ce abia palpaie in varf. Sunt, din pacate, destule cadre didactice care impiedica tineretul merituos sa promoveze, care, suiti pe acoperis trag scarile situandu-se de buna voie in nivelul lumanarii. Este meritul profesorului Petrescu de a fi preferat nivelul soarelui.
In incheiere, permiteti-mi sa va prezint pe profesorul Mircea Petrescu omul, pe Mircea Petrescu asa cum l-am cunoscut.
Mai intai ca un student eminent, perioada de care si dansul si eu ne aducem aminte cu placere. Intr-o zi mi-a spus: "Stiti ca la cursul de mecanica am luat calificativul FOARTE BINE? Cand eram student se dadeau calificative, nu note". I-am raspuns "Stiu". Apoi mi-a venit o idee si am continuat: "Fiind putine calificative (foarte bine, bine, suficient si insuficient), ca sa fac o distinctie totusi intre studenti scriam la unii Foarte Bine (cu F si B) si la altii foarte bine (cu f si b)". Era o inventie, desigur, dar Mircea a luat-o in serios: s-a dus acasa si s-a uitat in carnetul de student. Din fericire "Foarte Bine" era scris cu F si B si am scapat cu fata curata.
Multe amintiri mi-au ramas din perioada cand era prorector, eu fiind rectorul Politehnicii. Imi amintesc cum ma prevenea sa ma feresc de lingusitori: "Tovarasul rector, nu exista om care sa reziste la linguseli, afara de dumneavoastra!"
Ca prorector, Mircea Petrescu raspundea de relatiile externe. O frumoasa activitate a desfasurat in relatiile dintre Politehnica bucuresteana si Technische Hochschule, colaborarea dintre cele doua institutii de invatamant superior cunoscand un varf de activitate cantitativ si calitativ in perioada respectiva.
O mare grija aveam la deplasarile cadrelor didactice in Occident. De cateva ori se inapoiau mai putine decat cele ce plecasera. Ei bine, cand a fost Mircea Petrescu prorector s-a intamplat un eveniment iesit din comun. S-au intors mai multe persoane decat plecasera. Era vorba de doua cadre de la Centrul de Calcul, sot si sotie. Cand au plecat sotia era intr-un stadiu avansat de graviditate si, datorita si conditiilor de transport, a fost nevoita sa nasca la Belgrad. Cu o "Salvare" a fost dusa urgent la Timisoara si totul s-a terminat cu bine. Colegul nostru Corneliu Berbente a scris atunci o epigrama: "Calculele, dansul spune/ Ca ar fi fara greseala/Totusi, plusul in chestiune/ A iesit din socoteala."
Un alt merit al prorectorului Mircea Petrescu a fost acela de a fi asigurat conditii optime pentru un program PNUD-UNESCO la care expert era un mormon. Eu nu prea stiam clar ce sunt mormonii, asa ca la prima intalnire i-am spus o gluma in limba engleza: "What's the difference between a lover and a husband?" "The lover kisses the missis, the husband missies the kisses", la care mormonul mi-a replicat: "Daca cunosti asemenea glume, imi inchipui ce cercuri frecventezi". Bineinteles ca la nici una dintre intalnirile care au urmat nu i-am mai spus glume.
O alta contributie importanta a profesorului Mircea Petrescu, cand era prorector, a fost la lucrarile de consolidare ale noului local al Politehnicii in urma cutremurului din 4 martie 1977. In salopeta era zilnic in mijlocul celor de pe santier, al celor cu sapa, cum le spuneam noi. Zilnic primeam vizite de la diversi reprezentanti ai autoritatilor locale, pe care-i primeam eu. Acestia erau cei cu mapa. Cand s-au terminat lucrarile am cumparat 2 sticle de coniac, una pentru cei cu mapa, cealalta pentru cei cu sapa. Muncitorii, neobisnuiti sa fie tratati astfel la incheierea activitatii de catre beneficiar, s-au simtit datori sa multumeasca. Auzisera ca profesorul Mircea Petrescu era prorector, dar nestiind bine ce inseamna aceasta functie, unul dintre ei a rostit cuvantul de multumire care a inceput asa: "Va multumesc din inima, domnule procurer ..........".
Inainte de a se construi noul local al Politehnicii, pe locul respectiv pasteau turme de oi. Incepand lucrarile, ciobanii au fost invitati sa-si gaseasca alta pasune, dar ei tineau mult sa mai ramana cu oile lor, cat s-o putea, si, afland nu stiu de la cine ca aprobarea depindea de prorectorul Mircea Petrescu, au aflat adresa de acasa (strada doctor Brindza), i-au adus o putina de branza, rugandu-l sa-i mai lase sa pasca oile printre cladirile Politehnicii. I-a fost foarte greu prorectorului Mircea Petrescu sa-i refuze, pentru ca erau foarte insistenti, dar pana la urma au reusit.
Sigur ca toate calitatile prorectorului Mircea Petrescu si ale colegilor sai prorectori au starnit invidia, incat ne-am pomenit cu o anonima trimisa la Centrul Universitar in care se afirma ca "La Politehnica prorectorii isi fac de cap pentru ca rectorul este bland si moale". Am facut multa vreme haz de aceasta anonima.
La concursurile de admitere normele se inaspreau de la un an la altul: se cerea in afara unor lucruri normale, sa se numere cate coli, inclusiv ciorne, au fost introduse intr-o sala si cate au iesit, ca si cand o ciorna mai putin ar fi putut fi motiv de frauda. Cand tezele ajungeau la rectorat erau perforate cu un perforator special. Imi amintesc ca Mircea, luand odata o figura foarte serioasa, mi-a spus: "Cred ca mai este necesara o verificare pentru a evita orice frauda si anume, daca numarul de gauri rezultate in urma perforarii este egal cu numarul de confetti rezultat".
Si sirul amintirilor poate continua. In prezent colaboram in cadrul Biroului Prezidiului Academiei de Stiinte Tehnice din Romania, for stiintific infiintat cu 5 ani in urma, pentru a repara intr-o oarecare masura unele lipsuri ale Academiei Romane in care stiintele tehnice sunt reprezentate in proportie de 1/14. In acest for, profesorul Mircea Petrescu, care este vicepresedinte, are un rol extrem de important in asigurarea unui inalt nivel tanarului for academic printr-o exigenta binevenita.
Ce se poate spune despre OMUL Mircea Petrescu? L-as caracteriza ca un excelent specialist in domeniul sau de activitate, exigent in primul rand cu el insusi, integru, competent, serios si totusi cu o inima de copil care te vrajeste.
Ce se poate spune despre varsta de 70 de ani? E o varsta a senectutii? Se poate spune ca tineretea si batranetea sunt stari de spirit.
Un poet nordic scria intr-o poezie ca nu este nici un merit sa fii tanar. Toti ne nastem tineri. Ceea ce faurim noi este batranul, acel aliaj de timp, de truda si de vraja.
In spiritul acestei poezii, sa uram sarbatoritului nostru sa-si imbogateasca acest aliaj cu cat mai mult timp (deci cat mai multi ani), cat mai multa truda (deci realizari remarcabile) si, de ce nu, cu cat mai multa vraja.