Eugen Badarau 1887 - 1975 Fizician recunoscut pe plan mondial
Data: 1-15 iunie 2005
S-a nascut la 19 septembrie 1887 la Foltesti, in judetul Galati.
A urmat cursurile liceului din Ismail si in 1905 si-a dat bacalaureatul. In dorinta de a deveni inginer, a plecat in Austria si s-a inscris la Technische Hochschule din Gratz. Dupa doi ani de studii politehnice (1905-1907), dorind sa perfectioneze partea teoretica, pleaca in Italia si se inscrie la Facultatea de Fizica de la Universitatea din Pisa, obtinand in 1911 licenta in fizica.
A ramas in continuare ca asistent al profesorului Batelli si a lucrat la teza de doctorat avand ca tema "Constanta dielectrica a gazelor si amestecurilor gazoase", pe care a sustinut-o in 1912, cand i-a fost decernat titlul academic de doctor in fizica. In lucrarea de doctorat a verificat experimental formula Clausius-Mossotti pentru aer si diverse amestecuri de gaze pana la presiuni de 300 atmosfere.
Dupa doctorat a fost angajat imediat ca asistent la Institutul de Fizica Experimentala din Pisa, unde si-a continuat preocuparile efectuand experiente cu diferite gaze, pe care le-a supus la presiuni pana la 350 atmosfere.
In anul 1914 a parasit definitiv Italia si a plecat in Rusia, unde i-a fost oferit un post de asistent la Institutul de Fizica din Petrograd, la catedra prof. Chwolson. In 1917 a devenit sef de sectie la Institutul de Optica de Stat si ulterior a obtinut docenta (1918) la Facultatea de Stiinte din Petrograd.
In perioada 1918-1921 a functionat ca profesor universitar la Institutul Fototehnic Superior din Petrograd.
Cercetarile sale in timpul sederii in Rusia s-au concentrat asupra problemelor de optica. In 1916 a prezentat o comunicare privind birefringenta corpurilor izotrope in campurile magnetice.
Participand la primul Congres de Stiinta de la Petrograd in 1918, sustine o comunicare avand ca subiect un nou tip de interferometru pe care l-a pus la punct.
In 1921 a revenit in Romania, unde a fost numit profesor agregat la Universitatea din Cernauti si director la Institutul de Fizica Experimentala. La Cernauti a facut o cariera stralucita, predand ca profesor la Catedra de fizica teoretica si experimentala, ajungand in 1926 decan al Facultatii de Stiinte, functie pe care a detinut-o pana in 1928.
A fost solicitat, in anul 1934, sa preia la Universitatea din Bucuresti, la Facultatea de Stiinte, Catedra de fizica corpusculara; ulterior a devenit seful Catedrei de acustica, optica si fizica moleculara, functie pe care a onorat-o intre anii 1935-1962.
A avut o activitate de cercetare stiintifica exceptionala, fiind primul care a scris capitole noi in cursurile sale pentru studenti privind fizica atomica si nucleara. Efectuand primele cercetari in domeniul descarcarilor electrice in gaze si in domeniul plasmei, a fost recunoscut in tara noastra ca fondator de scoala in domeniu. El a publicat o serie de articole devenite clasice despre izvoarele de ioni pozitivi, emisia secundara din corpurile solide, caderea catodica, descarcari in gaze la presiuni joase, influenta sarcinii la pereti asupra tensiunii de aprindere si altele. Din vasta sa activitate stiintifica, ale carei rezultate au fost expuse in numeroase lucrari publicate, mai citam: despre gazele ionizate, fizica plasmei, optica, spectrografie, acustica si ultraacustica. Alte cercetari interesante ale sale se refera la obtinerea de parfumuri, despre descarcari electrice in amestecuri gazoase cu metan si brom, influenta ultrasunetelor asupra germinatiei plantelor s.a.
In anul 1955, din initiativa lui Eugen Badarau s-a infiintat Comisia de Acustica a Academiei Romane. In cadrul acestei comisii a condus o serie de cercetari pentru combaterea poluarii sonore si aplicarea ultrasunetelor in incercarile asupra materialelor de constructii.
A fost ales membru titular activ al Academiei Romane la 12 august 1948.
Incepand din 1949 pana in 1956, a condus Sectia de optica si spectrografie a Institutului de Fizica Atomica de la Magurele, dupa care a fost transferat ca director la Institutul de Fizica al Academiei Romane.
Dintre numeroasele lucrari si studii publicate retinem: Bazele acusticii moderne (1952); Introducere in acustica (1953); Gaze ionizate, doua volume: 1. Procese fundamentale (1963); 2. Descarcari electrice in gaze (1965), publicat in 1969 si in Franta s.a., la care se adauga o lunga lista de articole publicate in reviste de specialitate.
A trecut in nefiinta la 11 martie 1975, la Bucuresti.
Fizicienii il considera ca pe unul dintre cei mai talentati si activi cercetatori in domeniu