Piata de gaze Libera
Data: 1-15 iunie 2005
Reguli si proceduri de functionare a operatorilor pe o piata libera de gaz
Functionarea operatorilor pe o piata libera de gaze naturale, in conditii de transparenta si echitate, necesita crearea unui mecanism extrem de complex caracterizat printr-o rigiditate foarte ridicata, constituit dintr-un set de reguli precis definite, valabile pentru toti participantii pe piata.
“Accesul celei de a treia parti” la sisteme se stabileste prin intermediul unor proceduri cuprinse intr-un “Cod de retea”, care sa cuprinda instructiunile specifice privind drepturile si responsabilitatile utilizatorilor sistemelor.
De asemenea, functionarea pietei impune existenta “contractului” ca element esential intre operatorii si participantii pe piata.
Conceptele majore ale unui cod de retea sunt:
- serviciile trebuie sa indeplineasca cerintele pietei pe o baza nediscriminatorie;
- nu trebuie afectate securitatea sistemului si siguranta in exploatare;
- incurajarea competitiei pe piata gazelor naturale;
- tarife juste care sa asigure profitabilitatea operatorului;
- realizarea de bilanturi volumice si energetice zilnice;
- furnizorii devin responsabili pentru echilibrarea propriei cereri si oferte.
Fiecare sistem trebuie sa-si publice propriul “Cod”, dar care trebuie sa respecte principiile expuse anterior.
Avizarea acestor proceduri de functionare a sistemului de transport, urmarirea si controlul modului de aplicare a regulilor trebuie realizate de catre un organism guvernamental, neministerial, independent, cu competente in industria gaziera (similar ANRGN).
Companiile implicate pe piata gazelor care utilizeaza sistemele de transport sunt:
- furnizori;
- comercianti intermediari de gaze;
- operatori sisteme de transport;
- operatori depozite de inmagazinare;
- operatori sisteme de distributie;
- consumatori eligibili;
- agentii de alocare a cantitatii pentru fiecare expeditor din cantitatea totala introdusa la un terminal.
Toate procedurile impuse pentru a asigura functionarea sistemelor de gaze pe o piata libera de gaz sunt masuri de natura economica, stimulative sau restrictionare, si nu masuri administrative (benefice pe termen scurt, dar cu efecte dezastruoase pe termen lung). Astfel, propun doua proceduri: procedura procesului de afaceri si procedura pentru asigurarea flexibilitatii sistemului.
A. Procesul de afaceri
Activitatea operatorilor reprezinta totalitatea activitatilor de operare si exploatare a sistemelor, care trebuie sa fie profitabila prin derularea unor activitati comerciale intre operator si participanti. Activitatile comerciale si procedurile de realizare a lor trebuie aduse la cunostinta opiniei publice si aplicate nediscriminatoriu pentru toate firmele interesate. Mai mult, o serie de “produse” achizitionate de la operatorul de piata (capacitatea de transport) pot fi comercializate ulterior pe o piata secundara, dar cu respectarea unor obligatii acceptate la achizitionarea acelui produs.
Pe piata serviciilor se disting activitatile:
a. principale: inchiriere de capacitate pentru cantitati de gaze ferme sau conditionate;
b. secundare: studii de fezabilitate, oportunitate si marketing pentru zonele existente de consum sau altele noi, conditionarea gazelor, comprimarea gazelor pentru a creste presiunea gazelor in punctele de intrare, preincalzirea gazelor la iesirea din sistem, cresterea nivelului energetic al gazelor in punctele de iesire etc.
Functionarea sistemului in conditii de siguranta si sustinerea activitatii comerciale trebuie de asemenea realizate printr-un set de reguli privind: nominalizarea cantitatilor de gaze, planificarea modului de transport/inmagazinare, masurarea si teletransmiterea anumitor parametri, intocmirea unui bilant zilnic de gaze volumic si energtic.
B. Flexibilitatea sistemului
Siguranta si eficienta sistemului depind de mentinerea unui echilibru permanent intre cantitatile de gaze care intra si care ies din sistem. Ideal ar fi ca fiecare furnizor sa controleze propriul bilant pentru consumatorii sai. In caz contrar operatorii trebuie sa refaca echilibrul sistemului prin cumpararea sau vanzarea de gaze, proces care implica costuri suplimentare. In mod similar, un furnizor cauzeaza costuri aditionale daca el expediaza mult mai multe sau mai putine gaze decat a declarat initial.
Codul retelei vine sa imparta responsabilitatiile dupa cum urmeaza:
- operatorii sunt responsabili pentru asigurarea echilibrului fizic al sistemului;
- furnizorii sunt responsabili din punct de vedere financiar pentru costurile create de corectarea dezechilibrelor dintre cerere si oferta, sau diferentelor dintre nominalizarile de gaze si debitele sale.
Se impune o precizare: prin furnizor de gaze se poate intelege persoana fizica sau juridica care a dobandit licenta de furnizare a gazelor, acesta putand fi un producator de gaze, importator, eligibil.
Curgerea gazelor naturale prin conducte se realizeaza cvasipermanent in conditii nestationare, cu variatia parametrilor hidrodinamici ai gazelor, tendinta accentuata de variatiile generate de jocurile pietei, interactiunea cerere - oferta. In aceste conditii, dar avand in vedere si faptul ca nu toate punctele de consum sunt dotate cu aparate de masurare care sa permita citirea si teletransmiterea zilnica a parametrilor, este necesar reengineering-ul sistemelor de transport/distributie si montarea de echipamente de masura in punctele de interconectare a acestora.
Stabilirea si declansarea procedurilor specifice pentru a asigura flexibilitatea sistemului se vor realiza de un organism independent – Operator Piata, privat, ai carui actionari sa fie societatile care activeaza pe piata de gaze. Astfel, in mod permanent acesta va analiza prognozele de vreme, care sunt apoi transformate in prognoze de cerere. De asemenea, cunoscand in mod permanent nominalizarile de intrare si iesire de pe piata, pentru a asigura echilibrul in sistem se poate apela la diferite operatii, dintre care cea mai importanta este modificarea cantitatii si presiunii in conducte.
Aceasta se realizeaza printr-un set de proceduri de flexibilitate care este parte integranta din Codul retelei. In momentul in care operatorul de piata (OP) are o imagine clara asupra cererii si ofertei de care dispune, el poate lansa procedura “oferta flexibila”, prin care li se cere furnizorilor sa adopte fie pozitia de cumparator, fie de vanzator.
Daca prognozele de consum si trendul depasesc pe termen scurt cantitatile de gaze nominalizate la intrarile in sistem, pentru mentinerea sistemului in echilibru, OP adopta pozitia de cumparator de gaze. In aceasta situatie furnizorii pot adopta pozitia de vanzatori, procedand dupa cum urmeaza:
* solicita cresterea cantitatii de gaze la punctele de intrare in sistem pentru care au contract (clauze contractuale care sa permita aceasta);
* solicita reducerea (limitarea-existenta clauzei de intreruptibilitate) cantitatii de gaze la punctele de iesire din sistem pentru care au contract.
Daca prognozele de consum si trendul sunt inferioare pe termen scurt cantitatilor de gaze nominalizate la iesirile din sistem pentru mentinerea sistemului in echilibru, OP adopta pozitia de vanzator de gaze. In aceasta situatie furnizorii pot adopta pozitia de cumparator, procedand astfel:
* solicita reducerea cantitatii de gaze la punctele de intrare in sistem pentru care au contract (clauze contractuale care sa permita aceasta), si cumpara gaze de la OP;
* solicita cresterea (existenta clauzei contractuale) cantitatii de gaze la punctele de iesire din sistem pentru care au contract.
Furnizorii, dupa adoptarea unei pozitii sau a alteia, propun un pret de vanzare sau cumparare a gazelor. OP cumpara gazele de la acei furnizori care le ofera la preturi minime si vinde gaze furnizorilor care ofera preturi mari.
Costurile generate de acest mecanism sunt ulterior recuperate din penalizarile impuse furnizorilor care au abateri mari intrari/iesiri din sistem, fata de cantitatile nominalizate.
Acest mecanism are un dublu avantaj: pe de-o parte determina furnizorii sa-si creasca acuratetea nominalizarilor, in caz contrar riscand penalizari din partea transportatorului, iar pe de alta parte ofera acestora posibilitatea specularii unor oportunitati ivite pe piata, generatoare de profit. Pentru realizarea acestui mecanism furnizorii trebuie sa aiba contracte cu clauze de flexibilitate mare atat cu producatorii, cu importatorii de gaz, cat si cu consumatorii.
Furnizorii pot inchiria ferm pe o anumita perioada o capacitate (capacitatea de intrare in sistem, respectiv de iesire din sistem), care trebuie sa fie inferioara cantitatii de gaze nominalizata spre a fi operata. In prezent se ia in considerare capacitatea fizica proiectata a unei conducte/depozit. In realitate capacitatea de transport este o variabila care depinde de elementele geometrice – constante in timp si elementele hidrodinamice – variabile in timp. Acest fapt determina dificultatea in stabilirea capacitatii la un anumit moment dat, necesitand reconsiderarea procedurilor de inchiriere ale capacitatii, nominalizarii si mecanismului flexibilitatii.