RECEPTAREA SEMNALELOR

Fondul Monetar International si Banca Mondiala sunt institutii de anvergura planetara (daca ne putem exprima astfel) a caror subapreciere si, mai abitir, ignorare are, de regula, consecinte serioase. Este un adevar care – la rândul lui – daca va fi desconsiderat nu va fi lipsit de urmari. Credem ca aceste remarci sunt suficiente pentru a pune sub semnul îndoielii oportunitatea unor reactii autohtone ale câtorva oficiali din sfera deciziei de politica economica. Nimeni nu poate sa pretinda infailibilitatea analizelor proprii, nici macar expertii celor doua organisme financiare internationale. Dar când este vorba despre fapte concrete, palpabile (în realitate, chiar despre statistici oficiale românesti care stau la baza evaluarilor în cauza) se impune macar examinarea lor atenta.
Nu este cazul sa ne referim la ansamblul evaluarilor FMI si BM privind tara noastra. Este suficient sa ne gândim la recordurile nedorite ale deficitelor externe (comertul exterior si contul curent), ca si la pericolul reaprinderii inflatiei (cresteri salariale si ale consumului peste ritmurile de majorare a productivitatii muncii) pentru a ne da seama ca este, la mijloc, o analiza fundamentata pe factori perfect identificabili si lesne de verificat. Fenomenele amintite sunt numite de specialisti „supraîncalzirea economiei“. Adica, mai simplu spus, se înregistreaza cresteri care nu au surse exclusiv sanatoase, ca exista dezechilibre grave, inclusiv între oferta interna si cererea de consum interna.
Prin urmare, semnalele transmise nu reprezinta un exercitiu de teorie economica, ci un avertisment serios, pragmatic la adresa modului în care sunt concepute si se aplica politicile economice în perioada actuala. Nu este, desigur, placut sa ti se spuna adevaruri deranjante, dar daca este facut cu buna credinta si buna-cuviinta, nu vedem de ce sa se reactioneze cu iritare, cu tâfna. În fond, nu sunt lucruri noi pentru factorii decidenti din tara. Analisti români de prestigiu au emis evaluari asemanatoare. În astfel de circumstante, singura reactie dezirabila vizeaza luarea în considerare, cu toata seriozitatea, a semnalelor externe si interne concordante. Nimic nu costa mai putin si nu valoreaza mai mult decât un semnal prietenesc si, mai presus de toate, bazat pe adevar. O întreaga istorie, cu experientele ei traumatizante, pledeaza pentru o astfel de reactie pozitiva. (T.B.)