Prioritati ale procesului de dezvoltare durabila a Romaniei: transportul feroviar si energia
Data: 16-31 august 2019
● SEMNAL DE ALARMĂ!
O mare majoritate consideră că politicienii trebuie să facă o schimbare în domeniul transporturilor
♦ Un sondaj de opinie efectuat în Germania a relevat că trei din patru cetățeni germani solicită ca sectorul feroviar să aibă prioritate în investiții față de cel rutier
Urmare a unui sondaj de opinie, reprezentativ, comandat de Allianz Pro Schiene, a rezultat faptul că o mare majoritate a cetățenilor germani solicită politicienilor o modificare de atitudine în domeniul transporturilor, în sensul renunțării la prioritatea acordată sistemului rutier. Mai mult de trei din patru cetățeni (76%) solicită ca statul să investească mai mult în sistemul feroviar față de cel rutier, în cel mai rău caz sumele alocate pentru investiții, în cele două domenii, să fie egale. „Guvernul federal acordă, încă, la capitolul investiții în transporturi, prioritate sistemului rutier", a declarat, la Berlin, directorul executiv al Allianz Pro Schiene, Dirk Flege. „Oamenii nu-și mai doresc acest lucru. Populația face presiuni mari pentru a se acorda prioritate sistemelor de transport prietenoase cu mediul", a declarat Dirk Flege. „Cine mai promoveaza astăzi transportul rutier duce o politică împotriva oamenilor".
Preferința pentru sistemele de transport prietenoase cu mediul este din ce în ce mai clară și hotărâtoare
La întrebarea „Ar trebui să se investească mai mult în transportul feroviar sau în cel rutier?", adresată în perioada 2 mai - 31 iulie 2019 celor 3000 de respondenţi cu vârsta de peste 18 ani, de Institutul de Cercetare a Opiniei Publice - Civey, au rezultat procentajele prezentate în tabloul de mai jos (Figura 1), și anume:
▪ 45,7%, mai degrabă mai mult și semnificativ mai mult pentru sistemul feroviar;
▪ 30,4%, egal, pentru ambele sisteme;
▪ 21,9%, mai degrabă mai mult și semnificativ mai mult pentru sistemul rutier;
▪ 2,0%, nu știu.
Marja de eroare a sondajului este de 2,6%.
(Pag.4_Fig.1.jpg)
„Dezbaterile pe tema climei confirmă, evident, dorința de a se acorda o clară prioritate sistemului feroviar, prietenos cu mediul", a explicat Dirk Flege. „Așa de evident, ca niciodată până în prezent, cetățenii solicită politicienilor să-și modifice poziția față de politica din domeniul transporturilor", a conchis Dirk Flege.
Care este situația din țara noastră?
Este evident că Germania este o țară care se situează printre cele mai dezvoltate din Europa în domeniul sistemelor de transport și nu numai, și că nu putem face comparații, nici cu privire la lungimea/densitatea și calitatea autostrăzilor și nici cu privire la calitatea sistemului feroviar. Putem însă să evaluăm situația din țara noastră, să aflăm cam unde ar trebui să ajungem cu calitatea ofertei sistemelor de transport și ce ar trebui făcut pentru a atinge țintele propuse. Faptul că peste trei sferturi dintre cetățenii întrebați au solicitat o schimbare de politică în transporturi, în sensul susținerii sistemului feroviar, prietenos cu mediul, demonstrează un înalt civism. Avem, totuși, un punct comun cu situația din Germania, și anume faptul că situația/susținerea sistemelor de transport depinde, în ambele țări, de decidenții politici.
Ne place să declarăm că rețeaua CFR este pe locul șapte din Europa. Așa este, dar criteriul lungimii nu este suficient. Care este situația acestei infrastructuri din punctul de vedere al calității? Răspunsul corect: pe ultimul loc din Europa! (conform „Tabloului de Bord" publicat în 2016, de Comisia Europeană, respectiv DG MOVE). Ca urmare, sistemul feroviar din țara noastră nu este atractiv, în special pentru călători, din cauza duratei mari de parcurs și a lipsei confortului.
Obișnuiesc să afirm că, în cei aproape 30 de ani care au trecut de la evenimentele din decembrie 1989, noi n-am reușit să construim numărul de km de autostradă, posibili și necesari, având în vedere nivelul de finanțare asigurat de UE, coroborat cu gradul scăzut de absorbție, dar, „în schimb", am distrus o cale ferată competitivă. Iată, în Figura 2, cum se prezintă în „Centenar", evoluția numărului de km de cale ferată construiți și modernizați, cu materiale noi, semi-bune și în total.
Graficul este edificator. Dacă în anii crizei mondiale (1929 - 1932), în anii celui de-Al Doilea Război Mondial și după acesta, s-a lucrat intens (în medie, circa 700 km anual), după 1990 „prăbușirea" a fost și este continuă, timp de trei decenii.
Regretabil este și faptul că, de-a lungul acestor ultimi ani, am primit numeroase avertismente, de la diferite organisme europene și chiar de la societatea civilă autohtonă (SOS CFR - edițiile 2011 și 2013, Conferințele anuale organizate de Club Feroviar etc.), avertismente care, din nefericire, au rămas fără niciun ecou. Uneori am fost atenționați că nu este bine să criticăm situația Căilor Ferate Române, atunci când este și presa prezentă. Oare această stare de lucruri nu este cunoscută de marea majoritate a populației din țara noastă? (am exclus de aici clasa politică). De cine trebuie să ne ascundem?
Iată, în cele ce urmează, un alt semnal de alarmă, tras de o personalitate feroviară din Europa.
Este vorba despre Johannes Ludewig, fost președinte al căilor ferate din Germania - DB, care, în calitate de director general al Comunității Feroviare Europene - CER, cu ocazia participării la o conferință organizată de Club Feroviar, în anul 2012, a ținut să prezinte personal, conducerii Ministerului Transporturilor, un dosar referitor la situația căilor ferate din România, situație rezultată ca urmare a unei politici greșite. Pentru edificare, prezint două grafice din acel dosar. Primul (Figura 3) se referă la finanțarea, în procente, a sistemelor feroviare și rutiere din Europa, pe grupe de țări, și anume: curbele cu pătrate, pentru cele 15 țări fondatoare ale UE (cu albastru sistemul feroviar și cu roșu cel rutier), curbele cu triunghiuri, pentru cele 12 țări din est, noi aderate la UE și cu galben, România.
Este de observat că, în toate țările europene, sistemul rutier a fost favorizat față de cel feroviar, dar diferența cea mai mare este cea din țara noastră. Și iată consecința.
În graficul din Figura 4 este prezentată, în curba de sus, evoluția, continuu crescătoare, a numărului de kilometri scadenți la reparație capitală (RK), precum și curba de jos, aproape de zero, a kilometrilor de cale ferată reparați anual. Situația este similară și în intervalul 2012 - 2019, nereprezentată în acest grafic. Din nefericire, nici această intervenție nu a avut efectul dorit. În asemenea condiții, calea ferată din țara noastră nu poate să fie/devină atractivă și, implicit, nu poate participa eficient la diminuarea emisiilor de gaze cu efect de seră, prin atragerea unei cote semnificative, a traficului de călători și mărfuri, de pe șosele, așa cum se solicită de UE prin Cartea Albă pentru transporturi și nu numai.
Lipsa de reacție la astfel de semnale este foarte greu de înțeles și imposibil de acceptat. Aceasta, în condițiile în care constatăm aproape zilnic, „pe pielea noastră", efectele schimbărilor climatice. Oare de ce nu reacționăm? Interesele unor grupuri au mai mare influență? Până când?
Ce este de făcut?
Este ceasul al 12-lea. Ar trebui trecut, cât mai repede, la acțiune, fără să mai sondăm opinia publică. Ca urmare, ar trebui început cu restructurarea organizatorică a căilor ferate, similar celor din Europa (grup, concern sau holding), cel puțin așa cum a fost SNCFR-ul până în 1998. Ar trebui continuat cu alocarea resurselor financiare pentru mentenanță și reparații capitale, prin programe multianuale, fără discriminarea sistemului feroviar, și continuat cu organizarea corespunzătoare a unităților care să efectueze o mare parte dintre lucrările de întreținere curentă, în regie proprie. De asemenea, trebuie îmbunătățită calitatea proiectelor și crescut ritmul de modernizare a infra-structurii și, implicit, a creșterii gradului de absorbție a fondurilor puse la dispoziție de UE. Nu în ultimul rând, trebuie realizat un program de electrificare a rețelei feroviare (în 30 de ani nu s-a electrificat niciun kilometru de cale ferată) etc.
Departe de a pretinde că măsurile propuse sunt exhaustive, materialul l-am scris din dorința de a trage un nou „semnal de alarmă" și cu speranța că se va reacționa în consecință. În acest sens, așteptăm cu interes și părerea cititorilor noștri, cărora le mulțumim anticipat pentru implicare.
Ing. Octavian Udriște
Președintele Tren Clubului Român - Asociația Prietenilor Căilor Ferate
Decarbonizarea, digitalizarea și descentralizarea
accelerează evoluția spre o lume nouă a energiei
Progresele tehnologice în domeniul energiei regenerabile, inovațiile în domeniul stocării și digitalizarea, precum și dezvoltarea generării distribuite de energie accelerează ritmul tranziției energetice globale, potrivit celui mai recent studiu EY realizat în colaborare cu IDC, o firmă de cercetare de top la nivel mondial.
În urmă cu un an, echipele EY și IDC au schițat factorii principali care vor schimba pentru totdeauna modul în care își desfășoară activitatea companiile de utilități și vor declanșa numărătoarea inversă pentru reinventarea acestei industrii. Cea mai recentă analiză, care cuprinde Europa, SUA, Oceania, țările din cadrul Consiliului de Cooperare al Golfului (CCG), China, India și America Latină, indică un ritm mai rapid decât cele mai ambițioase estimări, devansând atingerea punctelor critice cu până la doi ani.
Studiul identifică patru vectori cheie care creează o combinație de factori ce comprimă intervalul de timp rămas până la apariția unei lumi a noilor surse de energie și care deschid calea spre un nou sistem energetic, transformându-ne lumea într-un mediu în care aproape fiecare aspect al vieții va fi susținut de electricitate provenită din surse regenerabile.
Tehnologie superioară și mai ieftină
Trecerea accelerată spre sursele de energie regenerabile utilizate la nivel de companii de utilități, completată de scăderea costurilor soluțiilor descentralizate de generare și stocare, poziționează anul 2018 ca al șaptelea an consecutiv în care volumul noilor capacități de energie regenerabilă depășește instalările de capacități de energie convențională. Tehnologiile digitale care accelerează instalarea de capacități de energie regenerabilă, cum ar fi stocarea în acumulatori, vehiculele electrice, inteligența artificială și învățarea automată, au evoluat rapid de la statutul de tendințe emergente, la părți integrante ale sistemului energetic. Studiul indică faptul că inovațiile în domeniul acumulatorilor (în special adoptarea soluțiilor de stocare de către companiile de utilități) marchează un punct de cotitură major, care va dinamiza alte domenii.
Revizuirea politicilor și obiective mai ambițioase în materie de energie verde
În toată lumea, guvernele revizuiesc în mod pozitiv obiectivele privind energia regenerabilă, multe dintre acestea impunând majorări semnificative care modifică rapid mixul de energie al statelor lor. Pe măsură ce tehnologiile și piețele se maturizează, statele renunță tot mai mult la unele dintre mecanismele politicilor care au încurajat adoptarea energiei regenerabile în stadiile incipiente ale acesteia. Deși politicile de garantare a prețului își mențin poziția centrală în programele naționale de sprijin, licitațiile de achiziție de energie din surse regenerabile dobândesc un rol proeminent.
Generarea distribuită prinde avânt, în special în rândul companiilor
Analiza indică faptul că o combinație puternică între cererea consumatorilor, obiectivele de sustenabilitate și dorința de a reduce costurile și a-și asigura necesarul de energie încurajează companiile să încheie propriile contracte de achiziție directă de energie (PPA) sau să genereze electricitate cu resurse proprii. Pentru multe companii, principala motivație este una economică, deoarece reducerile semnificative ale costurilor cu energia regenerabilă, precum și maturizarea pieței și a politicilor au făcut din energia verde o sursă atractivă de energie în sine.
În același timp, ritmul de adoptare a utilizării de panouri fotovoltaice la nivel rezidențial continuă să crească mai rapid decât se preconiza, iar programele energetice comunitare se dezvoltă, afectând cotele de piață ale companiilor energetice. „În linie cu tendințele globale, generarea distribuită este facilitată în România odată cu aprobarea pachetului de reglementări pentru prosumatori", spune Mihai Drăghici, Senior Manager, Business Advisory Services EY România.
Demersurile actorilor implicați remodelează investițiile în energie
În ultimii câțiva ani, peisajul investițiilor în sectorul energetic s-a modificat semnificativ, sursele regenerabile și tehnologiile energetice au atras noi tipuri de investitori. Printre aceștia se numără firmele de investiții cu capital privat și fondurile de capital, care caută investiții cu perioade de maturitate mai scurte și cu potențial de inovație mai mare. În același timp, presiunea investitorilor activiști, precum și cea din partea autorităților de reglementare, a clienților și a opiniei publice, obligă companiile să se orienteze spre surse de electricitate verzi.
Pe lângă vectorii amintiți, „electrificarea totală" este un factor important care stă la baza acestei schimbări a mixului de energie. Până în 2050, se preconizează că aproape 70% din populația lumii va locui în zone urbane, iar electricitatea va reprezenta 50% din consumul de energie final total. Acest lucru indică faptul că electrificarea clădirilor, a sistemelor de încălzire, a industriei, a centrelor de date și a transportului reprezintă pârghia critică pentru construirea unor orașe durabile, care să nu afecteze clima. Pe piețe energetice majore, eliminarea treptată a motoarelor cu combustie internă în favoarea vehiculelor electrice este o componentă foarte vizibilă și cu impact mare asupra acestei tendințe și este încurajată de inițiativele de reducere a emisiilor și de creare a unor rețele de mobilitate urbană.