Deficitul comercial - un record pagubos

Comunicatul oficial privind evolutia comertului exterior al tarii pe sapte luni din 2005 (ianuarie-iulie) a avut si are un puternic impact asupra tuturor celor care stiu ce inseamna 5 miliarde de euro. Sigur, la nivelul asa-numitului "simplu cetatean" aceasta suma colosala (cca 7-8 la suta din produsul intern brut) reprezinta o pura abstractiune. Pentru operatorii economici si pentru concetatenii nostri care lucreaza in strainatate, cifra are o anumita concretete. Pentru castigarea a 1.000, 10.000, 100.000 de euro trebuie sa se munceasca serios, zdravan, de la culegerea capsunilor pana la intocmirea si aplicarea unor planuri de afaceri care inmagazineaza o cantitate considerabila de "materie cenusie" (in care ingineria are o pondere deloc neglijabila).
Desigur, prima conditie pentru ameliorarea situatiei consta in constientizarea gravitatii acesteia. |n definitiv, in ce masura ne afecteaza viata noastra cotidiana cresterea exploziva a importurilor, in conditiile in care, bunaoara, aprecierea monedei nationale ne permite sa achizitionam bunuri mai multe si mai bune? Exista, fireste, suficiente argumente pentru a explica, pe intelesul tuturor, ca diferenta uriasa dintre importuri si exporturi se acopera, de regula, prin imprumuturi care trebuie rambursate, nu numai la termen, ci si cu dobanzile si alte cheltuieli suplimentare aferente. Pentru acest an serviciul datoriei externe este mai mare de 2 miliarde de euro. Adica aproape jumatate din deficitul comercial. Este numai un exemplu din multe altele legat de consecintele deficitului comercial.
De fapt, nu noi, gazetarii, avem principala obligatie de a explica situatia creata si de a indica modalitatile de iesire dintr-o adevarata criza economica. Sunt mai mult decat necesare si urgente luarile de pozitie ale autoritatilor, luari de pozitie care sa contina, obligatoriu, masurile apte sa contracareze factorii care determina ritmul mai lent de crestere a exporturilor si ritmurile ingrijorator de inalte de sporire a importurilor. Sunt mijloacele de actiune coordonate si concordante ale guvernului si bancii centrale. Aici nu trebuie sa se inventeze nimic. Solutiile sunt oferite de o extrem de bogata experienta mondiala. Ceva a inceput sa faca BNR. Din partea Guvernului inca liniste. Ba mai mult, de la conducerea MEC se aud voci care incearca sa ne linisteasca.
Or, tocmai o astfel de atitudine favorizeaza procese si fenomene economice dintre cele mai paguboase. Daca asta dorim, asta vom avea! Inactiunea va agrava criza si, pana la colaps, nu va fi decat un pas.