ELISA LEONIDA ZAMFIRESCU (1887 – 1973) Prima femeie inginer din lume
Data: 16-31 octombrie 2007
La 10 noiembrie 2007 se implinesc 120 de ani de la nasterea, la Galati, a celei care a fost prima femeie inginer din lume si care timp de 42 de ani a condus laboratoarele Institutului Geologic al Romaniei. Tatal sau, Anastase Leonida, a fost ofiter de cariera, mama, Matilda Gill, fiica unui inginer de origine franceza, casatorit cu o romanca din Reghin. A facut parte dintr-o familie numeroasa, avand 11 frati, dintre care cei ajunsi la maturitate si-au afirmat personalitatea: astfel, Dimitrie Leonida a devenit inginer energetician, o ilustra figura a tehnicii romanesti, un frate a devenit sculptor, unul general, trei surori – profesoare. A facut scoala primara la Galati si liceul la Scoala Centrala din Bucuresti. Inca din liceu si-a format un ideal din a deveni inginer chimist, pe care l-a urmarit cu perseverenta pana la realizare.
Nepoata de inginer, avand un frate mai mare inginer energetician, profesor universitar, a avut ambitia sa demonstreze ca si fetele pot imbratisa o cariera tehnica. Avand un bacalaureat clasic, face un prim pas prin a da examene de diferenta pentru a absolvi si sectia reala, la Liceul Mihai Viteazul. Datorita prejudecatilor vremii, nu a fost admisa ca studenta la Scoala de Poduri si Sosele, care mai tarziu a devenit Scoala Politehnica din Bucuresti.
Infruntand toate piedicile, a plecat la Berlin in anul 1909 si s-a inscris la Academia Regala Tehnica din Berlin, la scoala de traditie de la Charlottenburg, devenind prima studenta a acestui asezamant. Dar si la Berlin a avut de infruntat prejudecatile si piedici din partea colegilor si a profesorilor, asa cum reiese din amintirile sale publicate in revista Viata studenteasca din 8 martie 1960, din care citam: „In politehnica o studenta? (Politehnica din Charlottenburg). Cine a mai auzit asa ceva? Unii profesori au ingaimat, nauciti, proteste“. Rectorul s-a simtit obligat sa atraga ferm atentia noii studente ca nu cumva sa dea prilej de nemultumire, ea fiind… un caz aparte. Iar noii colegi, pentru care studentia insemna distractie si halbe cu bere, au impiedicat-o sa participe la festivitatile traditionale de matriculare.
La cererea de inscriere, decanul Hoffman invocase ca argument chemarea esentiala a femeii, cei trei K – Kirche, Kinder, Kuche (biserica, copiii, bucataria), iar in timpul studiilor, in laboratoare, o ocolea, ignorandu-i prezenta. Profesorul Schubert, care preda un curs de masini, mai combativ, plin de iritare, cand a vazut-o in amfiteatru a strigat: „La bucatarie, acolo-i locul femeilor, nu la politehnica“. Cu rabdare, cu darzenie si cu silinta a transformat prejudecatile, ostilitatea si privirile batjocoritoare in admiratia generala, si chiar a profesorului Hoffman, care inmanandu-i diploma a declarat printre altele: Die Fleissigste der Fleissigsten (cea mai silitoare dintre cei silitori). A absolvit in 1912, devenind prima femeie inginer din Germania, din Europa si implicit din Romania, unde avea sa-si desfasoare activitatea profesionala. Dupa cercetari recente s-a confirmat faptul ca a fost prima femeie inginer din lume.
Diploma sa, tradusa si legalizata, a fost redactata astfel: Domnisoarei Elisa Leonida, din Galati, titlul de inginer diplomat, dupa ce a depus examenul pentru diploma Facultatii de Chimie si Metalurgie, conform regulamentului pentru examene de diploma, la 20 ianuarie 1912, cu specialitatea chimie. A sustinut examenul de absolvire obtinand mentiunea „bine“, Charlottenburg, 9 mai 1914. Semnata de rectorul Romberg si decanul facultatii, Hoffman.
Evenimentul absolvirii studiilor si obtinerii titlului de inginer la Charlottenburg de catre o femeie a facut valva si a fost consemnat in toata presa europeana si in ziarele timpului care apareau in Romania. Pentru a ilustra mentalitatea vremii si impresia facuta de acest eveniment, redam cateva fraze din ziarul Minerva aparut in iarna anului 1914, in care la rubrica Cronica feminina, sub titlul Prima romanca inginer, printre altele se scrie: „Cine a spus ca femeia nu e capabila de munca intelectuala intensa si serioasa s-a inselat desigur. O compatrioata a noastra, d-ra Elisa Leonida, fiica colonelului Leonida, in loc sa studieze literele sau medicina, sau mai rau, dreptul, a studiat ingineria la Charlottenburg. In inginerie, viitorul femeilor e mare. D-ra Elisa Leonida a trecut cu un stralucit succes examenul final, obtinand diploma de inginer. Dansa este prima femeie inginer in tara noastra si din Germania. Transmitem felicitarile noastre tinerei inginere si speram ca exemplul d-niei sale va fi urmat de cat mai multe fete din tara noastra, care, azi, se ingramadesc la facultatea de litere, sporind astfel proletariatul licentelor in litere, candidate in viata la posturi de copiste sau dactilografe“.
Reintoarsa in patrie, a fost angajata la Institutul Geologic, initial ca asistenta extrabugetara. In timpul Primului Razboi Mondial, cu riscul vietii a mers pe front, unde a desfasurat o intensa activitate in cadrul organizatiei Crucea Rosie, ajutand la alinarea suferintelor soldatilor raniti. I s-a incredintat chiar conducerea unor spitale de campanie in apropiere de Marasesti si a fost decorata cu ordine si medalii romanesti si straine.
In anul 1918 s-a casatorit cu C. Zamfirescu, inginer, doctor in chimie, fratele scriitorului Duiliu Zamfirescu. Casatoria a avut loc in comuna Ghidiceni, unde sotii s-au cunoscut pe front. Reintoarsa in anul 1920 la Institutul Geologic, a activat pana la 1 mai 1963, iesind la pensie la varsta de 75 de ani. Ca o trasatura a caracterului sau nobil, a fost de remarcat faptul ca desi avea dreptul de a cumula pensia cu salariul, de la varsta de 52 de ani a renuntat la pensie, optand numai pentru salariu, aducand statului o economie de aproximativ 300 000 lei.
In anul 1948 s-au infiintat Comitetul de Stat al Geologiei si o intreprindere de prospectiuni si laboratoare. Desi indeplinea conditiile de pensionare, a continuat activitatea, organizand din micul laborator al Institutului Geologic, cu cativa chimisti, douasprezece laboratoare avand un personal numeros. A participat cu entuziasm la dezvoltarea acestei activitati pe care o conducea cu competenta si a indrumat fondurile alocate de stat pentru dotarea cu aparatura cea mai moderna la acea ora. Astfel a adus o contributie importanta la progresul economiei nationale si la afirmarea stiintei romanesti. Sub conducerea sa, laboratoarele au realizat un volum de 85 000 de analize, care poarta girul semnaturii sale pe buletine. Aceasta cifra statistica este searbada si ar fi nesemnificativa daca nu am aminti preocuparea inginerei chimist Elisa Leonida Zamfirescu pentru elaborarea de metode de analiza, rationalizari, introducerea de tehnici noi si elaborarea de studii avand ca scop cunoasterea bogatiilor subsolului patriei noastre.
In lunga sa activitate s-a preocupat de analize de ape potabile si minerale, petrol si gaze, carbuni, bitumine solide, roci de constructie si de prepararea minerurilor. A executat numeroase studii de sinteza, unele publicate de Institutul Geologic in seria Studii economice. Dintre acestea mentionam: Studiul extragerii potasiului din glauconite; Studiul pentru valorificarea manganului din rodonite; Studiul zacamintelor de grafit din Muntii Oltetului; Studiul determinarii germaniului in carbuni si minereuri; Studiul pamanturilor decolorante din R.P.R.; Valorificarea gazelor din craking; Sinteza glicerinei plecand de la propilena; Prepararea unui aditiv antioxidant pentru uleiuri plecand de la etilenclorhidrina; Aditivi pentru uleiurile minerale pe baza de rasini acrilice; Studiul compozitiei chimice a titeiului in R.P.R.; Studiul bauxitelor din Muntii Apuseni; Studiul cromitelor de la Orsova; Studiul diatomitelor din R.P.R.; Studiul pamanturilor decolorante cu aplicatii practice in industria de petrol; Metode elaborate pentru dozarea vanadiului in minereuri, zirconiului, cesiului, silicei in baritina si altele. A studiat si a redactat norme si standarde de stat pentru analize.
Multi dintre specialistii care aveau nevoie de rezultatele analizelor, de o indrumare sau un sfat profesional, o gaseau de dimineata pana seara la orele 20 – 21 in laborator, impartasind din bogata sa experienta in domeniul compozitiei chimice a substantelor minerale, indicand cele mai adecvate metode de analiza si moduri de valorificare a rezultatelor. Dar printre multiplele sale preocupari, a dat o deosebita atentie formarii personalului, ocupandu-se atat de tineri chimisti, dar si de laboranti si muncitori, contribuind la ridicarea nivelului lor stiintific si profesional prin cursuri si indrumari zilnice. Ca profesoara de fizico-chimice la Liceul Pitar Mos din Bucuresti, a reusit sa se apropie sufleteste de elevele sale, carora le-a lasat o amintire nestearsa si le-a insuflat dragostea pentru stiinta.
A facut parte din Asociatia Internationala a Femeilor Universitare, aducand o contributie esentiala privind cunoasterea activitatii femeilor din Romania. A tinut numeroase prelegeri de popularizarea stiintei, a scris si publicat o monografie despre viata si opera celebrei chimiste Marie Curie, pentru care avea o admiratie deosebita. In calitate de presedinte al Comitetului de lupta pentru pace din Institutul Geologic, luand atitudine fata de inarmarea atomica, adreseaza Comisiei de Dezarmare de la Lancester House din Londra un protest competent si justificat, insistand asupra pericolului armei atomice. Aceasta interventie a fost comunicata oficial la ONU. In ziarul Romanul american, nr. 14, din 8 martie 1960, a aparut un articol omagial privind viata si munca Elisei Leonida Zamfirescu, care se refera si la viata sa exemplara de familie, ca sotie si mama a doi copii.
La 25 noiembrie 1973, in varsta de 86 de ani, a incetat din viata aceea care a fost prima femeie inginer din lume, o ilustra personalitate stiintifica, care si-a dedicat intreaga viata slujindu-si cu dragoste patria, contribuind prin munca sa la cunoasterea si valorificarea resurselor subsolului romanesc.
Despre viata si opera Elisei Leonida Zamfirescu s-au scris multe articole in timpul vietii sale, a fost mediatizata in presa scrisa, prin filme de scurt metraj prezentate de posturile de TV si evocata la radio. La Muzeul Geologic si la Muzeul Tehnic National au fost comemorari si expozitii itinerante. S-a tiparit o carte monografica si pe suport electronic. In fiecare an, posturile de radio si TV amintesc de trecerea ei prin viata cu ocazia zilei de nastere.
Comunicare prezentata la Academia Romana, in cadrul sedintei plenare CRIFST
din 12 octombrie 2007