Pana nu este prea tarziu...
Data: 16-31 octombrie 2007
Comunitatea stiintifica internationala, factorii de decizie economica si politica, marele public au acceptat cu destula greutate si multa reticenta faptul ca planeta pe care traim se incalzeste. Cu aceeasi greutate si reticenta accepta ca aceasta incalzire reprezinta efectul activitatilor umane. Cu si mai multa reticenta si greutate trebuie sa accepte ca daca nu se face ceva rapid si eficient, tendinta nu mai poate fi stopata iar consecintele pot deveni catastrofale.
Intr-adevar, viata in general si civilizatia umana in particular s-au dezvoltat la suprafata acestei planete intr-o clima caracterizata de temperaturi medii anuale de 57oF (14oC). La aceasta temperatura medie omenirea a invatat sa creasca plante pentru a se hrani, sa construiasca locuinte pentru a se adaposti. Aceasta temperatura se mentine de sute de mii de ani (pentru a ne limita numai la datele certe obtinute prin analiza carotelor de gheata scoase din calotele glaciare). Aceasta temperatura medie se obtine din radiatia solara ce trece prin atmosfera, incalzeste suprafata terestra, iar o parte din caldura este returnata sub forma de radiatie infrarosie. Nu toata, numai o parte, pentru ca ea este partial retinuta in atmosfera de asa-numitele gaze cu efect de sera (in principal bioxid de carbon) ce absorb radiatia, incalzesc atmosfera si retrimit caldura inapoi spre pamant. Aceste gaze cu efect de sera ce alcatuiesc mai putin de 1% din atmosfera (compusa din 78% azot, 21 % oxigen) s-au pastrat de milenii la concentratia de 280 ppm. Cand concentratia lor a inceput sa fie masurata in mod direct, prin anii 1950, valoarea deja urcase la 315. Astazi ea a ajuns la 380 si creste cu cel putin 2 ppm pe an. Pare putin, cei cativa wati pe m2 pe care ii retine bioxidul de carbon suplimentar n-ar avea importanta. Dar au!
Temperatura medie a globului a crescut cu un grad in ultimul secol, iar 11 dintre cei mai caldurosi 12 ani au fost in intervalul din 1995 pana in prezent, aproape tot ceea ce era inghetat pe pamant a inceput sa se topeasca, modelele climatice planetare (in special cele pluviometrice) s-au modificat, nivelul oceanelor a inceput sa creasca. Si acesta este doar inceputul. Si ceea ce este deosebit de grav este ca indiferent ce vom face, incalzirea va continua. Trebuie deja sa ne obisnuim cu ideea, sa ne adaptam modificarilor climatice si sa facem ceva pentru ca fenomenul sa nu scape complet de sub control. Cercetari recente au aratat ca pragul catastrofei se afla la 450 ppm CO2 in atmosfera. Trebuie facut ceva pentru ca acest prag sa nu fie atins.
O buna parte a gazelor cu efect de sera emise in atmosfera sunt un produs secundar al dezvoltarii civilizatiei umane, prin folosirea resurselor energetice oferite de combustibilii fosili. Aproape 60% dintre acestea provin din sectorul industrial si energetic (in lume sunt identificate 7500 – 8000 de surse stationare care emit anual in atmosfera peste 0,1 Mt CO2). Aproape 50 % din emisiile de CO2 provin din SUA, Europa si Japonia. China, care se industrializeaza intr-un ritm extrem de dinamic (la fiecare doua saptamani se pune in functiune o noua centrala electrica) a depasit recent SUA din acest punct de vedere.
Solutia problemei pare simpla: o reducere dramatica, sustinuta si rapida a emisiilor in tarile avansate din punct de vedere tehnologic, cuplata cu un transfer tehnologic pe scara larga spre tarile in curs de expansiune industriala (China, India etc.). Dar oare sunt posibile astfel de reduceri, exista vointa politica de extindere a lor in afara propriilor granite?
S-au propus o multime de solutii tehnologice (hidrogen, etanol, energii regenerabile, sechestrarea geologica a carbonului etc.), toate insa au marele dezavantaj de a fi mult mai dificile si mai scumpe decat simpla ardere a combustibililor fosili.
Oricum am privi problema, incalzirea globala reprezinta probabil cel mai mare test la care a fost supusa omenirea in ansamblul ei. Suntem pregatiti pentru schimbari dramatice si de durata pentru a oferi un viitor generatiilor ce ne vor urma si diverselor forme de viata? Daca da, noile tehnologii ofera o oarecare speranta, dar numai daca ne miscam rapid si hotarat.
Probabil ca nu este inca prea tarziu. . .