Curier legislativ
Data: 1-15 noiembrie 2005
Legea nr. 279/2005 privind ucenicia la locul de munca va intra in vigoare la data de 8 februarie 2006. Conform acestei legi, ucenicia la locul de munca reprezinta formarea profesionala realizata in baza unui contract de ucenicie la locul de munca.
Contractul de ucenicie la locul de munca este un contract individual de munca de tip particular, incheiat pe durata determinata, in temeiul caruia o persoana fizica, denumita ucenic, se obliga sa se pregateasca profesional si sa munceasca pentru si sub autoritatea unei persoane juridice sau fizice denumite angajator, care se obliga sa-i asigure plata salariului si toate conditiile necesare formarii profesionale.
Contractul de ucenicie la locul de munca se incheie obligatoriu in forma scrisa, in limba româna, si se inregistreaza in termen de 20 de zile la inspectoratul teritorial de munca judetean, respectiv al municipiului Bucuresti. Obligatia de incheiere a contractului de ucenicie la locul de munca, in forma scrisa, revine angajatorului.
Pe lânga elementele obligatorii ale contractului individual de munca, contractul de ucenicie la locul de munca cuprinde si urmatoarele clauze cu privire la:
a) calificarea, respectiv competentele pe care urmeaza sa le dobândeasca ucenicul;
b) numele maistrului de ucenicie si calificarea acestuia;
c) locul in care se desfasoara activitatea de formare profesionala;
d) repartizarea programului de pregatire practica si a celui de pregatire teoretica, dupa caz;
e) durata necesara obtinerii calificarii sau competentelor;
f) avantajele in natura acordate ucenicului.
Poate fi incadrata, ca ucenic in munca, orice persoana fizica ce a implinit vârsta de 16 ani, dar nu mai mult de 25 de ani, si nu detine o calificare pentru ocupatia in care se organizeaza ucenicia la locul de munca.
Persoana fizica poate incheia un contract de ucenicie la locul de munca, in calitate de ucenic, si la implinirea vârstei de 15 ani, cu acordul scris al parintilor sau al reprezentantilor legali, pentru activitati potrivite cu dezvoltarea fizica, aptitudinile si cunostintele sale, daca astfel nu ii sunt periclitate sanatatea, dezvoltarea si pregatirea profesionala. Lipsa acordului parintilor sau al reprezentantilor legali atrage dupa sine nulitatea absoluta a contractului de ucenicie.
Se pot incadra in munca in calitate de ucenici si urmatoarele categorii:
a) cetatenii straini, precum si apatrizii care au obtinut permis de munca in România, conform reglementarilor legale in vigoare;
b) cetatenii statelor membre ale Uniunii Europene, ai statelor semnatare ale Acordului privind Spatiul Economic European si membrii de familie ai acestora.
Maternitatea nu constituie motiv de discriminare in executarea uceniciei la locul de munca.
Ucenicii care au implinit vârsta de 18 ani au dreptul la intretinere, acestora aplicându-li-se prevederile Codului familiei, perioada de ucenicie fiind asimilata cu cea de continuare a studiilor.
Pot incheia contracte de ucenicie la locul de munca, in calitate de angajatori, numai persoanele juridice si persoanele fizice autorizate de Ministerul Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei, potrivit prevederilor prezentei legi.
Prin derogare de la prevederile Legii nr. 300/2004 privind autorizarea persoanelor fizice si a asociatiilor familiale care desfasoara activitati economice in mod independent, pot incadra in munca ucenici si:
a) persoana fizica autorizata, daca face dovada ca presteaza de cel putin un an activitatea pentru care a fost autorizata;
b) asociatia familiala, prin reprezentantul acesteia, daca face dovada ca presteaza de cel putin un an activitatea pentru care s-a constituit ca asociatie familiala.
Persoana fizica autorizata, respectiv asociatia familiala, pot organiza ucenicie la locul de munca pentru maximum trei ucenici care se pregatesc concomitent si numai pentru nivelul I de calificare, potrivit dispozitiilor legale.
Dispozitiile prezentei legi referitoare la incheierea contractului de ucenicie la locul de munca sunt aplicabile si in cazul raporturilor de munca ale ucenicilor incadrati de asociatiile cooperatiste, reglementate prin legi speciale.
Durata contractului de ucenicie la locul de munca nu poate fi mai mare de 3 ani si mai mica de 6 luni.
Ucenicul poate fi supus unei perioade de proba care nu va depasi 30 de zile lucratoare.
Persoana incadrata in munca in baza contractului de ucenicie la locul de munca are statut de ucenic.
La incheierea contractului de ucenicie, angajatorul poate solicita absolventului angajarea obligatiei de a ramâne in unitatea respectiva cu contract de munca pe o perioada negociata intre parti. In caz contrar, ucenicul va rambursa contravaloarea cheltuielilor facute de angajator cu formarea sa profesionala.
Autorizarea angajatorului si atestarea maistrului de ucenicie se realizeaza de Ministerul Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei, prin directiile de munca, solidaritate sociala si familie judetene si a municipiului Bucuresti, in baza avizului comisiei de autorizare a furnizorilor de formare profesionala judetene, respectiv a municipiului Bucuresti, constituite potrivit legii.
Autorizarea angajatorului si atestarea maistrului de ucenicie se fac pentru o perioada de 4 ani, cu posibilitatea de prelungire.
Retragerea autorizatiei angajatorului si a atestatului de maistru de ucenicie se face de Ministerul Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei, prin directiile de munca, solidaritate sociala si familie judetene si a municipiului Bucuresti.
Modalitatea de autorizare a angajatorului si de atestare a maistrului de ucenicie, precum si retragerea autorizatiei, respectiv a atestatului, se stabilesc prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi.
Angajatorii care incadreaza in munca persoane, in baza unui contract de ucenicie la locul de munca conform prezentei legi, primesc lunar, la cerere, din bugetul asigurarilor pentru somaj, pe perioada derularii contractului de ucenicie, pentru fiecare persoana:
a) o suma egala cu 50% din salariul de baza minim brut pe tara, in vigoare;
b) o suma egala cu contravaloarea lunara a serviciilor de instruire teoretica a ucenicului, fara a putea depasi 20% din salariul de baza minim brut pe tara, in vigoare.