POLITICA INOV?RII
Data: 16-30 noiembrie 2008
(Urmare din nr. trecut)
Aceste puncte de vedere sunt, in prezent, larg acceptate si este surprinzator sa se afle ca numai cu citeva decade in urma aceste tari si regiuni economice erau evaluate ca fiind sarace. Au fost necesare multe studii industriale si economice si multa experienta practica pentru a se genera dezvoltare si bunastare.
În ultimii ani, dezvoltarea de procese inovatoare a devenit si mai importanta, ca problema vitala, datorita dezvoltarii stiintei ingineresti, promovarii noilor tehnologii si a noilor produse. În prezent a devenit banal sa se mai vorbeasca despre „revolutia informatica“, dar continua crestere a capacitatilor de productie si semnificativa reducere a costurilor de fabricatie evidentiaza rolul ingineriei, prin conceperea noilor tehnologii, astfel ca ne putem astepta ca aceste schimbari importante sa continue in decadele care vin.
Biotehnologiile se aplica cu succes in domeniul sanatatii, agriculturii, serviciilor ecologice si se poate considera ca referitor la aceste tehnologii lumea se afla in aceeasi situatie in care s-a situat in anii 1970 cu tehnologia informatiei.
Nanotehnologia – care include o larga varietate de lucruri foarte mici, de la noile materiale pina la microelectronica si nanomasini – se afla in primele faze ale dezvoltarii, dar aplicatiile – incepind cu lotiunile antisolare, pina la instrumente de aschiere foarte ascutite sau pina la fire extrem de puternice – se afla deja pe piata.
Economiile de succes trebuie sa devina capabile sa utilizeze, in cele mai bune conditii tehnico-economice, aceste noi tehnologii pentru a concepe noi produse si servicii.
Guvernele, independent de culoarea politica si de dimensiunea geografica a tarii lor, au recunoscut importanta procesului inovarii si s-au angajat sa dezvolte acest proces. Inovarea a devenit astfel unul dintre principalele obiective politice, iar programele de inovare au devenit instrumente importante de realizare a acestei politici.
Desfasurarea unei politici guvernamentale este compartimentata intr-un grup de ministere sau agentii guvernamentale: educatie, stiinta, industrie, energie, mediu etc. Nu se cunoaste daca politica inovarii si programele de inovare fac obiectul coordonarii vreunui om politic cu atributii decizionale sau constituie obiectul activitatii unui singur minister. Programele de inovare in cele mai multe cazuri sunt concepute de catre ministerele industriale sau de catre conducerile administrative ale regiunilor europene, care au jucat si joaca un rol important in initierea si conducerea unor astfel de programe.
Politica de inovare este mai degraba o politica complexa, care, chiar daca activitatile inovatoare sunt coordonate de departamente distincte guvernamentale, poate sa nu fie intotdeauna coerenta. Uneori promovarea inovarii poate fi si o tinta politica, dar alteori este posibil ca politica, intentionat sau nu, sa afecteze desfasurarea programului de inovare. Un fapt care poate deveni real este ca un program de inovare promitator sa fie subminat de actiuni intreprinse din alte interese politice.
Pornind de la realitatea ca inovarea in sine are o multitudine de forme de manifestare si politica de inovare este foarte diversa, in fiecare tara exista un anumit patrimoniu tehnico-stiintific, format in timp, exista o abordare diferita privind rolul statului, exista diferite pareri despre rolul intreprinzatorilor etc. Climatul international, de asemenea, s-a schimbat, au aparut noi tehnologii, cercetatorii, intreprinzatorii si guvernantii au asimilat in mod diferit cunostintele privind cerintele desfasurarii unui proces de inovare. În consecinta, nu trebuie sa surprinda faptul ca politica de inovare poate imbraca diferite forme, se poate concentra asupra dezvoltarii anumitor domenii, poate antrena in stimularea inovarii anumite metode s.a.m.d.
O abordare politica traditionala a fost de a se sprijini, in primul rind, „campionii“ nationali in dezvoltare. În orice tara, firmele care dezvolta cele mai noi tehnologii, pentru a fi stimulate ca initiatori si pentru a fi in pas cu dezvoltarea pe plan international, necesita eforturi si sprijin guvernamental (mici subsidii, promovarea unor piete preferentiale etc.). Aceasta abordare a fost discreditata de faptul ca firmele „campioni“ nationali, simtind ca sunt sprijinite la nivel national in initierea de directii de evolutie, au exagerat schimbind directia de dezvoltare inainte de a finaliza cu succes evolutia directiilor de inovare anterioare. Întrucit actele normative comerciale si de achizitionare adoptate interzic favoritisme, sprijinirea politica directa a anumitor firme a devenit din ce in ce mai dificila.
Doctrina „campionilor“ nationali a fost combatuta si de faptul ca pozitia politica domananta ar trebui sa recunoasca limitele existente intr-un stat democratic. În mod intelept ar trebui recunoscut ca puterea de stat nu poate sa impuna pe piata un anumit produs al unei anumite companii, chiar daca acest produs ar fi cel mai valoros. Sprijinul pentru „campionii“ nationali continua totusi, nu in mod deschis, ci, de exemplu, sub pretextul ca se evita pierderea ocaziei ca o anumita companie nationala sa fie inclusa intr-o corporatie transnationala, ceea ce ar contribui, in mod eficient, la dezvoltarea procesului inovarii la nivel national.
Consensul asupra limitelor puterii de stat de a sprijini anumite companii a fost negat si prin faptul ca sunt guverne care decid ce tehnologii justifica finantarea de catre economia nationala pentru a fi dezvoltate. Exista motive foarte temeinice pentru care guvernul unui stat ar putea opta pentru finantarea unor tehnologii de protectie a mediului inconjurator, sau pentru finantarea diseminarii prin scoli si librarii de informatii privind tehnologii considerate cheie. Guvernul unei tari nu poate decide care promisiuni tehnologice ar avea cele mai mari sanse de a deveni tehnologii reale. Piata are procese de selectie proprii a ceea ce se prezinta numai la nivel de oferta si trebuie lasata sa decida care sunt domeniile tehnologice in care pot aparea cele mai importante oportunitati de dezvoltare.
(Continuare in nr. viitor)