VOM AVEA SAU NU RECESIUNE IN 2009?

Chiar si pentru concetatenii nostri care nu stiu prea bine ce inseamna o recesiune, termenul suna teribil de amenintator. Din pacate, pina si unele persoane cu pretentii, inclusiv demnitari cu un rang inalt, confera cuvintului acceptiuni eronate. Asa ca – fara intentia de a jigni pe cineva – se cuvine sa precizam, de la inceput, ca exista un larg consens intern si international privind definitia recesiunii. Este vorba despre minimum doua trimestre consecutiv in care produsul intern brut coboara sub nivelul anterior, adica avem de-a face cu o crestere economica negativa.
Dar, cum mai remarcam, indiferent de gradul de cunoastere, majoritatea populatiei considera ca recesiunea este un lucru foarte rau, adica o stare de fapt care va afecta grav, inainte de toate, conditiile de trai ale celor mai multi. În aceasta privinta, se cere spus clar ca nu se inseala. Într-adevar, recesiunea inseamna mai putina valoare nou creata, mai putine resurse materiale si financiare si, deci, o diminuare a standardului de viata.
Problema care intereseaza aproape intreaga populatie a tarii (exceptie fac si vor face profitorii de toate categoriile) se poate rezuma la posibilitatea de a evita recesiunea, fie si numai in spatiul nostru national. Pina la ora la care sunt scrise aceste rinduri, dintre institutiile publice care prognozeaza pentru 2009 o scadere a produsului intern brut sub nivelul anterior, numai agentia internationala de rating Moody’s estimeaza ca vom avea parte de asa ceva. La polul opus se situeaza Comisia Nationala de Prognoza, care avanseaza o crestere economica de minimum 6 la suta. Curentul de opinie domanant este acela ca, in Romania, nu vom avea – in 2009 – recesiune.
Aceasta nu inseamna ca vom reusi sa scapam de efectele crizei financiare internationale. Dar, mai preocupanta este o alta tema. Chiar si fara o astfel de puternica influenta externa, dezechilibrele grave din economia romaneasca ne-ar fi adus la o situatie mai proasta decit in acest an. În esenta, este vorba despre faptul ca am consumat (si inca n-am scapat de acest necaz) mai mult decit ne-a tinut plapuma (oferta interna) si, in prea mare masura, pe datorie. Ne confruntam, de pe acum, cu o criza de supraconsum. Antidot exista. Totul este sa-l alegem pe cel optim si sa-l folosim. Pe scurt, este cazul sa fim mult mai scrupulosi cu banul public, sa reducem semnificativ risipa, sa economisim mai mult, sa investim mai consistent in sfera aducatoare de valoare noua. Este marea provocare a acestor zile post-electorale, iar clasa politica poarta cea mai mare raspundere pentru alegerea celei mai bune cai posibile de urmat pentru ca in 2009 criza sa ne afecteze cit mai putin. (T.B.)