Ingineri mari personalitati - Negoita Danila 1878 - 1953
Data: 16-31 martie 2003
S-a nascut în comuna Bucesti, judetul Galati, la 17 aprilie 1878, într-o familie de învatatori modesti. Dupa absolvirea Liceului Internat din Iasi, i s-a acordat o bursa cu care si-a continuat studiile la Universitatea Regala Tehnica din Berlin (Charlottenburg), obtinand diploma de inginer chimist.
Dupa un stagiu de specializare la Uzinele Chimice din Germania, întorcandu-se în tara a fost numit profesor la ªcoala Nationala de Poduri si ªosele din Bucuresti.
La începutul secolului XX, marile tendinte de dezvoltare industriala se îndreptau spre chimie si electricitate.
Profesorul Danila a luat ca model industria chimica din Franta, îndreptandu-si cercetarile în domeniul chimiei industriale, pentru valorificarea substantelor minerale solide si a combustibililor fosili.
In anul 1910 a publicat "Studiul asupra marei industrii chimice organice franceze", care a avut un impact deosebit asupra industriasilor romani si oamenilor de stiinta.
In anul 1912 cercetarile sale s-au îndreptat asupra posibilitatilor de valorificare a lignitilor din zacamintele romanesti situate în judetele Dambovita, Arges si Bacau, unde au fost identificate rezerve mari, a caror valorificare în industrie putea contribui esential la dezvoltarea economiei nationale.
In timpul razboiului care a urmat, a fost mobilizat ca ofiter la arma chimica, participand la campaniile din 1912 si 1916-1918.
Dupa razboi si-a reluat activitatea atat în învatamantul superior, ca si în cercetarea aplicativa.
In cadrul Politehnicii din Bucuresti si-a continuat activitatea de profesor, devenind decanul Facultatii de Chimie Industriala. Cursurile sale erau în fiecare an completate cu noutati aparute în toata lumea în domeniul pe care îl preda. Ca profesor este considerat unul dintre întemeietorii învatamantului romanesc de chimie industriala.
In domeniul cercetarii aplicative, ca director al Institutului de Chimie Industriala din Bucuresti, a creat un colectiv care s-a ocupat intens de valorificarea majoritatii materiilor prime minerale din subsolul tarii noastre, ca: materiale de constructii, carbuni, minereuri metalifere si nemetalifere, auro-argentifere si petrol.
O deosebita atentie a acordat procesarii petrolului din toate zacamintele care se gasesc în Moldova si Muntenia, stabilind raportul procentual între hidrocarburile aromatice usoare si cele grele, determinand rezervele de hidrocarburi aromatice. Urmare a studiilor sale originale, a lasat o serie de lucrari valoroase: "Asupra dozarii volumetrice a hidrocarburilor saturate si nesaturate cu legatura dubla, aromatice si gudronului din petrol" (1923); "Asupra utilizarii hidrocarburilor aromatice din fractiunile de petrol" (1925); "Asupra dozarii volumetrice a hirocarburilor hexadydroaromatice ca fractiuni în petrol si gudron" (1926); "Utilizarea rationala a lignitilor romanesti" (1926); "Compozitia elementara a uleiurilor neutrale separate din gudroanele primare ale lignitilor romanesti" (1928). O alta lucrare de interes deosebit pentru industria de prelucrare a petrolului este "Asupra constituirii fractiunilor de petrol obtinute prin distilarea în vid" (1934). Aceste studii aprofundate asupra hidrocarburilor au fost receptate cu mult interes de companiile nationale si mondiale. Posibilitatile de a extrage din ligniti fractiuni de hidrocarburi, demonstrate de prof. Danila, au condus la producerea de carburanti sintetici în Germania pe timpul razboiului.
In anul 1936 a fost ales membru corespondent al Academiei Romane, recunoscandu-i-se valoarea pe plan mondial a lucrarilor sale în domeniul procesarii petrolului.
La 25 mai 1939, Academia Romana l-a ales membru de onoare pentru cercetarile sale exceptionale în domeniul hidrocarburilor.
Banuit ca ar fi colaborat cu germanii la dezvoltarea industriei de carburanti sintetici, fara a se avea în vedere ca rezultatele cercetarilor lui au fost publicate si în strainatate, a fost scos din randurile academicienilor în 1949.
S-a stins din viata în comuna natala Bucesti la 5 februarie 1953.
Ca un act reparatoriu a fost repus în drepturi ca membru de onoare post mortem al Academiei Romane la 3 iulie 1990, numele lui stralucind printre marile personalitati ale tarii.