Respectul fata de reguli

Comparativ cu alte profesii, cele din sfera ingineriei impun un respect deosebit fata de reguli (norme), fie ca este vorba despre standardele profesionale, fie ca avem de-a face cu acte normative. Practic, exista obligatia de a se asigura neintrerupt conectarea indeletnicirilor cotidiene la aproape tot ceea ce reprezinta schimbare in materie de reglementari. Mai ales in cazul inginerilor care activeaza nemijlocit in entitati economice si sociale, schimbarile din legislatie trebuie cunoscute operativ, in timp real, intrucat, in caz contrar, efectele vor fi predominant negative. Aceste remarci au fost „sugerate“ de actualitatea imediata, respectiv de dezbaterea in Parlament a proiectelor de Cod fiscal si de Cod de procedura fiscala. Modul in care au fost elaborate cele doua proiecte a readus in atentie o tema mai larga, si anume rolul dezbaterii publice in perfectionarea legislatiei. Solutiile cele mai bune au avut ca izvor dialogul social, cu o participare notabila nu numai a economistilor, ci si a inginerilor implicati, mai ales, in activitati productive. Este un exemplu concret de manifestare a spiritului civic, care gaseste un adevarat „pat germinativ“ tocmai in dezbaterea publica a unor proiecte de acte normative.
Respectul fata de reguli pe care-l evocam in aceste insemnari nu vizeaza doar aplicarea unor reglementari, ci si fructificarea democratica a dreptului si obligatiei de a influenta procesul legislativ cu observatii si propuneri bine argumentate, inclusiv pe baza cunostintelor ingineresti care, de cele mai multe ori, permit cuantificarea efectelor, a impactului.
Ceea ce este cel putin la fel de important vizeaza faptul ca dezbaterea publica a inclus si alte domenii de reglementare care intereseaza in cel mai inalt grad si comunitatea inginereasca. Bunaoara, proiectul de modificare si completare a Legii achizitiilor publice a fost dezbatut public, tot cu o participare inginereasca importanta, iar numeroase propuneri, fundamentate pe experienta multor specialisti, au permis o schimbare de viziune asupra criteriilor de atribuire a contractelor. Mai toata lumea stie ca, pana acum, prevala criteriul celui mai mic pret. Nu mai punem in discutie practica reprobabila de a castiga licitatii pe baza celui mai mic pret pentru ca apoi sa se adopte tot felul de acte aditionale prin care unele costuri cresteau chiar exponential. Avem in vedere statuarea binomului calitate/pret in asa fel incat sa fie luate in considerare toate efectele, de la cele de ordin tehnic, pana la eficienta economica, ecologica si sociala. Acesta este, el insusi, un element de fond, predominant calitativ. De exemplu, calcularea costurilor pe ciclul de viata al produsului si/sau serviciului prevazute in contract permite sa se puna in valoare, inainte de toate, avantajele tehnice, caracteristicile functionale, impactul asupra mediului inconjurator, toate coroborate cu avantajele de ordin economic. Se stimuleaza, in acest fel, si cresterea interesului pentru sporirea coeficientului de noutate in cazul obiectului unei achizitii publice, ceea ce, evident, intra in sfera de preocupari a tuturor profesiilor ingineresti.
Mai pot fi aduse in atentie numeroase alte exemple care arata ca participarea la stabilirea unor reguli pana la nivelul legislativ nu este mai putin importanta decat aplicarea riguroasa a regulilor insesi. Bineinteles, se cer evitate extremele, tot in numele nevoii de calitate inalta, de performanta. In general, extremele nu sunt bune la nimic si in nicio imprejurare. Aici intervine, din nou, decisiv chiar, „masura“, trasatura definitorie a activitatilor ingineresti. Or, este binecunoscut, inca din antichitate, ca „omul este masura tuturor lucrurilor“.