Serban TITEICA (1908 – 1985) Om de stiinta roman propus de UNESCO sa fie omagiat pe plan local
Data: 16-30 aprilie 2008
Cel de al treilea fiu al marelui academician Gheorghe Titeica (1873 – 1939), fost secretar general al Academiei Romane, si al sotiei sale, Florance/Florica (nascuta Thiersin), s-a nascut la Bucuresti in ziua de 27 martie 1908.
Serban Titeica a fost elev la Liceul Mihai Viteazu din Bucuresti si a efectuat studiile superioare la Facultatea de Stiinte a Universitatii Bucuresti, unde a obtinut, la 18 ani, licenta in stiinte fizico-chimice si matematici.
Pentru perfectionare a plecat in Germania, unde a efectuat studii stralucite cu Werner Heisenberg, unul dintre creatorii fizicii cuantice, care i-a fost indrumator pentru lucrarea de doctorat. In 1936 si-a sustinut teza de doctorat cu titlul Asupra comportarii rezistentei electrice a metalelor in campuri magnetice, care a fost publicata in Annalen der Physik, in acelasi an. Teza poarta amprenta originalitatii autorului si nu este marcata de influenta conducatorului.
Autorul a prezentat pentru prima data cuantificarea miscarii electronilor intr-un camp magnetic; a dat problemei o solutie care a rezistat timpului si a deschis perspective noi in cercetare, care s-au concretizat in teoria transportului in salturi.
In 1937 si-a inceput cariera ca asistent la Catedra de analiza matematica, la Scoala Politehnica din Bucuresti. In acelasi an a fost numit conferentiar la Facultatea de Stiinte a Universitatii Bucuresti.
In laboratorul facultatii, Marie Curie, a gasit un bogat material experimental adunat de colegul sau, Gh. Manu, referitor la parcursul particulelor alfa, cu care a inceput o stransa colaborare pentru rezolvarea unor probleme privind teoria absorbtiei razelor corpusculare grele, in special asupra fluctuatiilor parcursului particulelor alfa. Neavand posibilitatea de a efectua experiente privind fluctuatia de parcurs, a folosit calcule matematice extrem de laborioase, anticipand solutiile teoretice, care se vor rezolva cu ajutorul computerului. Rezultatele acestor cercetari le-a publicat in Buletinul Societatii Romane de Fizica (1936). Fiind tiparite in limba romana, nu au avut rasunet in comunitatea mondiala a fizicienilor.
Intre anii 1941 si 1948 a fost profesor de fizica teoretica la Universitatea din Iasi. In acea perioada de lipsuri generate de razboi si prefaceri sociale a avut greutati materiale care i-au zdruncinat profund sanatatea.
In 1948 a revenit la Universitatea Bucuresti, unde a predat pana la pensionare, in 1973, cursuri de: mecanica teoretica, termodinamica, fizica statistica, electrodinamica, mecanica cuantica, teoria nucleului si a particulelor elementare.
Dupa multi ani de predare la catedra si perfectionare a cursurilor, spre sfarsitul vietii a fost de acord sa publice tratatele: Fizica statistica, Mecanica cuantica si Termodinamica.
Unul dintre fostii sai studenti caracteriza lectiile sale astfel: „Exercita o mare fascinatie asupra celor care il ascultau, datorata claritatii, conciziei si elegantei expunerii“. Despre cele trei tratate s-a scris: „Aceste volume fascineaza pe cititor prin densitatea informatiilor si descrierea logica si fireasca a fenomenelor“.
A lucrat ca cercetator la Institutul de Fizica al Academiei Romane intre anii 1949 si 1974, la inceput ca sef de sectie de cercetare, devenind apoi director stiintific adjunct. In acest post si-a demonstrat pe deplin talentul de cercetator in domeniul fizicii, pregatind o generatie de tineri cercetatori teoreticieni de valoare, contribuind la dezvoltarea si prestigiul institutului in tara si peste hotare.
In 1955 a devenit membru titular al Academiei Romane, al carei vicepresedinte a fost timp de 22 de ani (1963 – 1985).
A fost redactor responsabil al revistelor de fizica editate de Academia Romana.
In 1954 a fost ales membru in Consiliul stiintific al Institutului Unificat de Cercetari Nucleare de la Dubna, alaturi de Eugen Badarau, Horia Hulubei. Serban Titeica a abordat cu succes problemele de fizica nucleara si, intre anii 1962 si 1964, a fost director adjunct al institutului. Din bogata lui activitate stiintifica retinem contributiile la: teoria radiatiilor electromagnetice multipolare; studiul ansamblurilor statistice in teoria relativitatii generalizate; contributii subtile la formularea cvadridimensionala a mecanicii clasice; teoria probabilitatilor; teoria grupurilor si altele.
A lasat in urma lui o bogata bibliografie formata din lucrari originale si tratate universitare.
A fost ales membru al mai multor academii din lume, printre care, in 1965, membru strain al Academiei de Stiinte din URSS; membru corespondent al Academiei de Stiinte Saxone. A participat la numeroase congrese stiintifice in strainatate, unde s-a remarcat prin personalitatea si tinuta sa.
Om de inalta cultura, printre numeroasele sale preocupari a dat o deosebita atentie muzicii clasice; in tinerete studiase armonie si contrapunct la Conservatorul din Bucuresti, perfectionandu-si tehnica de pianist sub indrumarea Silviei Serbescu. Canta la pian ca un interpret talentat.
S-a stins din viata la 28 mai 1985, dupa o grea suferinta.
In luna august 1985, la putin timp de la trecerea lui in nefiinta, a avut loc la Trieste un simpozion avand ca subiect Teoria transportului in salturi, purtand numele lui Serban Titeica, drept un pios omagiu adus autorului.