Aniversari Unesco
Data: 1-15 mai 2004
ENRICO FERMI
1901 - 1954
Familia Fermi este originara din Italia, dintr-o comuna situata in Campia
Placentinei. Tatal ilustrului savant fizician, Alberto Fermi, a fost nevoit sa munceasca din greu ca salariat la caile ferate italiene, neputand sa urmeze pana la sfarsit cursurile liceului. Fiind deosebit de inteligent, a fost avansat sef de serviciu la Roma, cand avea varsta de 41 de ani. Atunci s-a putut gandi sa-si intemeieze o familie si s-a casatorit cu Ida de Gattis, o invatatoare de 27 de ani. Prima nascuta a familiei a fost o fetita, Maria, in 1899, apoi Giulio, nascut in 1900, caruia i-a urmat Enrico, care s-a nascut la 29 septembrie 1901, in cartiereul Castro Pretorio pe Via Gaeta nr. 17, langa o gara din Roma. Cei doi baieti erau pasionati de constructia de motoare si avioane. In 1915, Giulio a murit in timpul unei operatii, fapt care a marcat intreaga familie si in mod cu totul special pe Enrico. Ramas singur, se simtea stingher si isi dedica tot timpul lecturii cartilor stiintifice si tehnice. Sub influenta unui prieten al tatalui sau, inginerul Antonio Anidei, adolescentul Enrico si-a faurit un ideal in a deveni fizician. Dorind sa-si indeplineasca visul, a dat concurs pentru o bursa la Reala Scuola Normale Superiore din Pisa, infiintata in 1810, care inlesnea studiile unor elemente foarte dotate, lipsite de conditii materiale. La examenul de bursa, profesorii au fost uimiti de bogatele cunostinte ale candidatului. Unul dintre profesori a declarat ca in intreaga lui cariera nu a intalnit un tanar atat de instruit. In anul 1918, la varsta de 17 ani, a fost admis ca student al asezamantului de invatamant superior din Pisa.
Studiile superioare au fost foarte usoare pentru Enrico Fermi, care a citit inainte aproape toate cursurile universitare.
In iulie 1922, dupa patru ani, o comisie formata din 11 profesori i-a acordat titlul de doctor in stiinte fizice cu calificativul Magna cum laudae.
Tanarul doctor in fizica s-a indreptat initial spre studii teoretice, publicand, numai in 1923, un numar de 14 articole de specialitate. Obtinand o bursa pentru perfectionare, a plecat sa lucreze la Universitatea din Göttingen, unde functiona cel mai important centru de fizica din Europa.
In anul 1923 a fost numit profesor de matematica pentru studentii de la facultatea de chimie si apoi cea de fizica teoretica la Universitatea din Florenta.
In anul 1928 s-a casatorit cu Laura Capon, fiica unui ofiter superior de marina, cu care a avut doi copii: Nella, nascuta la 21 ianuarie 1931, si Giulio, nascut la 16 februarie 1936.
In anul 1930 a urmat cursurile de vara de la Universitatea Michigan din SUA, de fizica teoretica, dupa care a fost invitat de mai multe ori in SUA, in 1933, 1935, 1936, 1937.
In anul 1938 a fost laureat al Premiului Nobel "pentru cercetarile de radioactivitate nucleara si descoperirea noilor elemente radioactive produse prin bombardarea nucleelor cu neutroni si pentru descoperirea reactiilor nucleare efectuate prin neutroni lenti".
In acelasi an, Academia Romana il alege membru de onoare strain, la 4 iunie 1938.
In vara anului 1938 a plecat in exil in SUA, motivat de faptul ca sotia lui Laura fiind evreica, intreaga familie a fost supusa legilor rasiale si persecutata. Cinci universitati americane i-au oferit catedre si posibilitati de a-si continua cercetarile; a ales Universitatea Columbia din New York.
El a devenit cunoscut prin studiile de statistica cuantica. Dupa ce a construit primul reactor nuclear la Universitatea din Chicago, a devenit celebru prin perfectionarea tehnicii bombardarii nucleelor naturale, obtinand peste 90 de elemente radioactive artificiale. A elaborat modelul statistic al atomului, denumit "modelul Thomas - Fermi". Un grup de neutroni au numele de fermioni.
In 1939, impreuna cu B.G. Pegran si alti savanti, a adus la cunostinta guvernului american pericolul cercetarilor germane naziste privind fisiunea nucleului de uraniu, pentru utilizarea in scopuri militare.
La Los Alamos a contribuit la fabricarea primei bombe atomice, alaturi de alte satele ale fizicii mondiale.
Dupa 1945 si-a indreptat studiile spre fizica energiilor inalte, electrodinamica cuantica, iar in ultimii ani spre explicarea originii razelor cosmice.
Marele fizician italian, devenit cetatean american, a cunoscut bine experientele lui Rutherford si teoriile lui Einstein, ca student. El a participat la intregul proces de descoperire a energiei atomice. Despre el s-a spus: "Numele lui Enrico Fermi poate fi identificat istoric cu cucerirea energiei atomice".
A continuat sa lucreze pana in vara anului 1954, desi era bolnav si slabit de un neoplasm digestiv. A incetat din viata la Chicago, la 28 noiembrie 1954, la varsta de 53 de ani.
Comunitatea mondiala a oamenilor de stiinta il comemoreaza la 50 de ani de la trecerea in nefiinta, la recomandarea UNESCO.