Limitele posibilului

Daca este sa identificam un numar minim de certitudini privind evolutiile social-economice din perioada imediat urmatoare, atunci – neindoios – avem toate motivele sa consideram ca greul crizei abia acum trebuie depasit. Intre argumentele care se pot aduce in sprijinul acestei afirmatii se inscriu concluziile misiunii de evaluare a FMI de la inceputul lunii mai si deciziile Bancii Nationale a Romaniei privind aspectele esentiale de politica monetara. Din aceste documente rezulta clar ca fara recuperarea restantelor din programul convenit cu organizatiile financiare internationale si Comisia Europeana este imposibil de oprit declinul economiei si de pregatit premisele pentru relansare, o relansare sanatoasa, fireste.
Cele doua documente depun – cum se spune – o competenta marturie a faptului ca taraganarile, aminarile, ezitarile au un cost ridicat si ca orice masura strict necesara trebuie realizata in timp optim deoarece, in caz contrar, se „razbuna“. Ceea ce se intimpla in actuala perioada cu diminuarea salariilor personalului din sectorul bugetar, a pensiilor, a ajutorului de somaj si cu perspectiva deloc improbabila a maririi poverii fiscale, a reducerii alocatiilor pentru domenii vitale din economie si din sfera sociala nu reprezinta altceva decit pierderile de resurse determinate de agravarea unor fenomene si procese care ar fi avut efecte mult mai suportabile in conditiile in care prevederile Acordului stand by se indeplineau la timp si integral in etapele precedente, incepind chiar cu luna mai 2009, cind s-a adoptat decizia board-ului FMI de a se acorda tarii noastre creditul de 13 miliarde de euro (numai partea care revine Fondului).
S-au inasprit considerabil conditiile legate de eliberarea urmatoarei transe a imprumutului. Ba mai mult, derogarea potrivit careia o parte a sumei alocate se putea folosi pentru acoperirea deficitului bugetar a fost anulata, ceea ce nu mai permite sa se utilizeze nici macar un euro in afara de completarea rezervei valutare a BNR. Prin urmare, pentru acoperirea deficitului va fi necesar sa se recurga la alte surse, interne si externe, mult mai scumpe.
In terminologia specifica economiei si-a consolidat „pozitiile“ notiunea de sustenabil, de sustenabilitate. „Tradusa“ intr-un limbaj mai simplu, aceasta notiune inseamna, practic, posibil sau posibilitate. Astfel, se afirma ca inasprirea conditiilor la care ne-am mai referit se mentine in limitele sustenabilului, adica ale posibilului. Sa acordam specialistilor acest credit, respectiv sa consideram ca au dreptate. Numai ca aici nu este vorba nici de operatiuni de simulare si nici de experimente pe materia fara viata. Aproape toate masurile vizeaza sursele de existenta ale majoritatii covirsitoare a populatiei tarii si tocmai de aceea se impune a se tine seama de gradul de suportabilitate in cazul celor care vor fi afectati de greul masurilor enuntate. Or, acest grad este conditionat nu numai de nevoile traiului cotidian, ci si de un puternic factor de psihologie sociala, si anume convingerea oamenilor ca trebuie sa faca sacrificii, deoarece acesta este singurul drum care duce la prosperitate nu pe termen nedefinit, ci in viitorul previzibil. Or, aici rolul decisiv il are capacitatea de comunicare a guvernantilor cu cei guvernati. Din pacate, aici se constata un foarte mare deficit, ceea ce determina o crestere alarmanta a starii de confuzie din societate.
In ceea ce ne priveste, suntem angajati, inca de la aparitia Universului ingineresc, intr-o campanie de explicare a evolutiilor economice si sociale ale tarii, in context international. Dar, ceea ce relevam aici este necesitatea ca structurile de stat, platite din banii contribuabililor onesti, sa-i considere pe concetateni nu simplii executanti ai unor masuri (citeodata de neinteles pentru marea masa a populatiei), ci parteneri intr-o actiune bine gindita, sistematica, rationala indreptata spre implinirea binelui comun. Este vorba despre o exigenta minimala, care armonizeaza necesarul cu posibilul.